Pe ce se bazează?

Distribuitorii de gaze perseverează. Scenariul este apocaliptic. E-ON Gaz România mai are puţin şi intră în faliment. Mai mult, oficialii companiei încep să regrete că au investit în România. Fostul preşedinte al E-ON Gaz România, Achim Saul, declara, nu cu mult timp în urmă, că mai bine băga în bancă acele 303 milioane de euro, banii plătiţi statului român la privatizare. Ar fi fost mai profitabil pentru nemţi, susţin distribuitorii, pentru că ar fi câştigat din dobândă. Perioada analizată era 2005-2007. Lucrurile se complică pentru ei. Dacă Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) nu va aproba scumpirea gazelor cu 24 de procente de la 1 iulie, atunci compania va înregistra o pierdere de 200 de milioane de lei. Mai mult, 1,3 milioane de consumatori vor fi în pericol, distribuitorul anunţând deja că nu îşi mai permite în continuare asigurarea volumelor optime. Şi pentru ca oficialii ANRE să semneze urgent sentinţa la scumpiri, cei de la E-ON Gaz România lansează torpila rusească. Potrivit sursei citate, în trimestrul patru din acest an, Gazprom, prin intermediarul cunoscut, va livra României gaze cu preţul de… 600 de dolari mia de metri cubi. Şi ştiţi care este culmea? Şi cu o scumpire a gazelor cu 24 de procente, atât cât cer, E-ON Gaz România nu va înregistra profit, dar „noi vom putea asigura pentru clienţii noştri cantităţile de gaze naturale necesare“, se arată într-un comunicat al companiei. Cu alte cuvinte, grija pentru consumator este singura cauză pentru care se bat pentru a obţine mult dorita scumpire. Şi, totuşi, pe ce se bazează cei de la E-ON şi de la Distrigaz Sud?
Este piaţa gazelor din România atât de neprofitabilă pentru ei şi mai bine deschideau un cont bancar câştigând astfel din dobândă în perioada 2005-2007? E-ON Gaz România a înregistrat anul trecut un profit net de 140 de milioane de lei (42,4 milioane de euro), în creştere cu 61% faţă de 2006, la o cifră de afaceri de 2,7 miliarde de lei (818 milioane de euro). La ce bancă se câştigă atât?
Mai departe. Au anunţat un preţ-şoc de achiziţie a gazelor din import de 600 de dolari mia de metri cubi. Au informaţii recente că preţul barilului de tiţei după care se formează cotaţia gazului o să depăşească până şi prognoza pesimistă de 250 de dolari, atât cât a aproximat Gazprom? Este o întrebare, deoarece aceeaşi companie estima în urmă cu o lună că preţul gazelor din import va ajunge la 470 de dolari mia de metri cubi. Nu este exagerată această previziune folosită ca motivaţie în fundamentarea unei scumpiri cu 24 la sută începând cu 1 iulie?
Referitor la evoluţia cotaţiei barilului atât de des invocată. Dacă scenariul este atât de real, de ce compania-mamă anunţă scumpiri de 15 la sută a gazelor pentru consumatorul german şi de 24 de procente pentru captivul consumator casnic român? Şi ar mai fi ceva de adăugat. Să acceptăm că temerile celor de la E-ON sunt îndreptăţite, iar ANRE trebuie musai să accepte scumpirea. Dacă este aşa şi tot se clamează transparenţa faţă de consumatorul de gaze, atunci de ce E-ON Gaz România sau chiar ANRE nu prezintă public structura de preţ a gazelor furnizate românilor? Ar fi mult mai corect şi, cu siguranţă, nu cred că cineva ar avea de comentat. Până atunci sunt doar speculaţii, cum speculaţie este şi nivelul de 600 de dolari mia de metri cubi de gaze importate de la Gazprom.