Într-o cârdăşie mai urâtă decât a interlopilor de mahala, deputaţii jurişti, membri ai comisiei care cercetează pe foştii sau actualii miniştri parlamentari aflaţi în vizorul DNA, au decis să recomande plenului Camerei Deputaţilor neînceperea urmăririi penale în dosarul penal al deputatului PSD, fostul prim-ministru Adrian Năstase. „Arogantul“ scapă de anchetă în dosarul „Zambaccian“ şi de acum trebuie să-l tratăm cu respect. În definitiv, omul a dovedit că e nevinovat. O ditamai comisie parlamentară garantează pentru inocenţa şi corectitudinea cetăţenească a domnului deputat Adrian Năstase.
Românii sunt prea moleşiţi de căldură, sunt cu gândul la vacanţă, îşi rumegă supărarea că naţionala de fotbal a României a pierdut ruşinos la campionatul european, nu mai sunt interesaţi de mizerabilul balet politic pe care îl dansează preşedintele Băsescu, Parlamentul României, Guvernul Tăriceanu II pe tema luptei anticorupţie. Românii nu mai cred în ideea de justiţie, au învăţat în cei 18 ani de pseudodemocraţie că fiecare îşi face dreptate cum poate, chiar dacă „dreptatea“ respectivă înseamnă să nedreptăţeşti pe altul. Cine poate oase roade…
Cuprins de scârbă, eram pe punctul de a deplânge a mia oară nefericitul destin al românilor, însă, deodată, un miros puturos a năvălit dinspre Uniunea Europeană, de la verişorii noştri italieni. În Senatul italian, majoritatea de dreapta a votat un amendament la legea siguranţei prin care s-au amânat cu un an procesele pentru faptele penale pedepsite cu mai puţin de zece ani de închisoare. Au înnebunit senatorii italieni? Nu mai mult decât deputaţii români. Miza este la fel de murdară ca şi în cazul parlamentarilor români anchetaţi penal. Berlusconi a declarat că această măsură se va aplica şi „în cazul unuia dintre procesele fanteziste pe care magistraţii extremei stângi mi l-au intentat în scopuri politice“. Ce probleme are Berlusconi cu justiţia? Cam aceleaşi pe care le are orice politician român care a participat la jafuri naţionale, care cu petrolul, care cu flota, care cu mătuşa Tamara. Onorabilul Berlusconi este judecat pentru corupţie, alături de fostul său avocat britanic, David Mills, căruia i-ar fi dat 600.000 de dolari pentru mărturii false în favoarea sa, făcute în faţa justiţiei italiene, într-un proces de la sfârşitul anilor ’90. Procesul lui Berlusconi va fi amânat, după ce proiectul de lege adoptat de Senatul italian va fi aprobat şi de Cameră unde dreapta italiană deţine aceeaşi majoritate confortabilă.
Corupţia românească este poate de top, însă nici vest-europenii nu sunt nişte imaculaţi. Italia nu este cel mai bun exemplu, este însă cel mai recent. Corupţia din vestul continentului european a afectat în ultimii zece ani inclusiv cele mai înalte structuri ale Uniunii Europene. Scandaluri de corupţie au fost înregistrate atât în rândul Comisiei Europeane, cât şi printre europarlamentari. Nu mai amintesc de faptul că „lobby-ul“ făcut de firme specializate pe lângă diverşi oficiali europeni aminteşte în multe situaţii de actul de corupţie. În momentul în care interesele economice sunt mari şi echivalate în zeci, poate sute de milioane de euro, politicianul european, indiferent de ţara de origine, nu reuşeşte, în cele mai multe situaţii, să reziste tentaţiei. Se lasă corupt, intră în afacere, trădează principiile Uniunii Europene pe care tocmai le declamase în faţa electoratului. Cred că nu numai România sau Bulgaria a eşuat în lupta împotriva corupţiei, aşa cum susţine Comisia Europeană. Dificultăţile tot mai mari cu care se confruntă marile companii europene, ofensiva companiilor transnaţionale din afara Europei pe piaţa unională, dependenţa Uniunii de resursele naturale ale Federaţiei Ruse generează un context în care utilizarea actului de corupere devine necesară pentru a supravieţui pe piaţa europeană.
Eşecul aparţine Uniunii Europene în totalitatea ei. Există temeri că, în măsura în care economia Uniunii nu se va redresa, fenomenul corupţiei se va extinde. Vina nu va fi numai a românilor sau a bulgarilor, chiar dacă aceştia locuiesc, deocamdată în cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană. Arhitecţii Uniunii nu sunt capabili să găsească soluţii. Adoptarea Constituţiei Europene a eşuat, iar aplicarea Tratatului de la Lisabona întâmpină dificultăţi tot mai mari. Într-un sistem aflat în criză, mafiile naţionale vor contraataca, iar atunci când aceste mafii sunt aliate cu politicienii, probabilitatea ca sistemul de valori al UE să fie învins este foarte mare. Odată instaurată corupţia ca lege nescrisă la nivelul statelor naţionale, constituirea unor carteluri mafiote europene formate din politicieni corupţi, interlopi şi oameni de afaceri controversaţi va fi doar o chestiune de timp…
