Am scăpat! Alegerile locale 2008 s-au încheiat! Exploziile de mizerie cu care ne-a împroşcat haznaua politichiei româneşti vor reveni la dimensiunile cu care eram obişnuiţi: scandaluri de corupţie rămase nerezolvate, certurile de mahala de la lumina zilei dintre liderii de partid menite să ascundă de ochii noştri negocierile fanariote din timpul nopţii, licitaţiile măsluite care fac să dispară milioane de euro din avuţia naţională în buzunarele „băieţilor deştepţi“, aroganţa cu care sunt trataţi cetăţenii de către „aleşii“ însoţiţi de armata de slugi de casă mare a funcţionarilor publici… Vom avea parte de liniştea unui trai mediocru, nu vom muri de foame, dar nici sătui nu vom fi vreodată! Vegetând în faţa televizoarelor, ne vom irosi viaţa urmărind meciuri de fotbal, „talk-show“-uri şi telenovele, bucurându-ne sufletul cu bere ieftină la PET şi seminţe sărate „de floare, de dovleac“ ronţăite rutinat, tot aşa cum ne ronţăie vlaga destinul cenuşiu la care ne condamnă politicienii noştri.
Dintre români, până la ora 21.00 a zilei de votare, 49,38% au mers să-şi bage votul. Restul au băgat de seamă că nu merită şi şi-au văzut de supravieţuire. Se pare că ţăranii sunt fruntea democraţiei româneşti, căci 61,26% dintre ei au mers la votare. Nu au fost mânaţi cu gârbaciul, nu! Ciocoii prezentului sunt mai subtili. I-au mânat cu promisiuni, cu mită electorală – care 100 de lei, care un pachet cu făină, zahăr, ulei şi ceva mezeluri – uneori, şi cu ameninţări rostite printre dinţi: mamaie, votează cu cine trebuie, că nu mai vezi de la mine lemne la iarnă, pirando, ai grijă cum bagi votul, dacă vrei să mai ai parte de ajutorul social! Ţăranul a mers la vot, să nu-i supere pe boieri, fără prea mari speranţe, dar şi fără temeri profunde. „Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi
le-om duce toate“, aşa îşi spune în adâncul sufletului ţăranul român, veşnicul supravieţuitor al plaiurilor mioritice…
Orăşenii au fost mai greu de scos la votare. Abia 40,77% dintre ei şi-au exprimat opţiunile politice la urne până la sfârşitul zilei de votare. Locuitorii din capitala ţării, locul unde putem afla toate lucrurile bune şi rele ale democraţiei româneşti postdecembriste, au pălmuit clasa politică prin absenteism. Aproximativ 70% dintre bucureşteni au ignorat votarea. Un mesaj bivalent! Pe de o parte, putem spune că primarii de până acum ai capitalei, cei veniţi din partea aşa-zisei drepte româneşti între care un loc important îl ocupă şi actualul preşedinte Băsescu, şi-au făcut „bine“ treaba! Au trezit în bucureşteni o scârbă şi un sictir aşa de mari, că acestora nu le mai pasă. Pe de altă parte, este evident că bucureştenii au mai multă cultură politică sau măcar un instinct politic superior faţă de restul românilor pentru că nu au muşcat din momeala întinsă de pseudo-stânga românească în frunte cu tovarăşul Iliescu în joaca „de-a doctorul Oprescu“. Bucureştenii
şi-au văzut de viaţa lor pentru că nu mai au încredere în politicieni. Demagogia acestora nu-i mai influenţează. Nici avânturile de fals cruciat ale marinarului Băsescu, nici declaraţiile ipocrite ale comunistului Iliescu, întâiul miner al ţării, nu au reuşit să-i convingă pe bucureşteni să-şi aleagă viitorul primar. Rămase fără infanterie, armatele PSD şi PLD s-au luptat cu rezervele. Fostul activist Iliescu l-a învins pe fostul marinar Băsescu. Doi foşti tovarăşi s-au luptat pentru Capitală, unul a câştigat, celălalt a pierdut. Nu avem ce regreta, nu avem de ce a ne bucura…
Alegerile locale 2008 ne-au mai făcut cadou şi un paradox. Un mort a câştigat alegerile din Voineşti-Iaşi. Mortul este acum primarul comunei pentru că oamenii l-au votat, deşi era mort. Cred că această întâmplare nefericită are valoare arhetipală. Pentru aproape jumătate dintre românii cu drept de vot politicienii sunt morţi, nu există, doar încurcă locul şi împut atmosfera. Totuşi, aceşti morţi au fost aleşi şi ne vor conduce vreme de patru ani. Morţii-vii, nemorţii politichiei româneşti ne vor bântui viaţa, ne vor răpi averea, ne vor măcina nervii şi ne vor ruina sănătatea prin intermediul sistemului corupt pentru al cărui control s-au luptat cu aşa de mare înfierbântare. Poate că unii dintre ei vor învia şi-şi vor face datoria faţă de cei care i-au votat, poate că vor avea loc şi minuni. Până atunci însă rămânem să suferim în acest mizerabil azil numit România secolului XXI, înconjuraţi de morţii-vii şi ţinând lumânarea la căpătâiul unei democraţii muribunde…
