Scurt bilanţ al dosariadei

Mai ţineţi minte dosariada? Haideţi să-i facem un bilanţ. Mona Muscă – om politic cu realizări personale remarcabile. Legea accesului la informaţii, legea violenţei în familie, legea donaţiilor pentru ONG-uri. Unul dintre puţinii politicieni care nu s-au mutat în casă dată de stat după revoluţie şi stă în acelaşi apartament. Nu are afaceri şi nu a fost implicată în nici un act de corupţie. În tinereţe, a semnat un angajament, a dat caracterizări pozitive despre două colege. Alte informări nu s-au găsit. După dosariadă, s-a retras din viaţa politică. Carol Sebastian – ziarist onest, neimplicat în şantaje de presă cu care alţii şi-au făcut ziare. În tinereţe a fost şantajat de Securitate pentru că lăsase o fată însărcinată. Şi-a avertizat prietenii, nu s-a găsit în dosar nici o delaţiune care să fi incriminat pe cineva. După dosariadă, s-a retras din viaţa publică. Neculai Constantin Munteanu – vocea adevărului şi a normalităţii pentru români în cei mai negri 10 ani din istoria acestui popor. În 1977, a scris scrisori către Ceauşescu şi către preşedintele SUA, în care critica situaţia din ţară. Este anchetat, bătut, urmărit şi hăituit de securişti. Reuşeşte să scape până la urmă din ţară. Înainte de 1977, a acceptat să stea de vorbă cu un securist care îl şantaja cu un dosar penal pentru homosexualitate. A dat caracterizări pozitive despre trei persoane, semnate cu numele real. Nu a semnat nici un angajament, dar securistul l-a trecut drept sursă în dosar. Acum îl caută să-l dea în judecată pentru fals în acte publice. Între timp, presa exultă că a mai descoperit un turnător (acest bilanţ al dosariadei mi-a fost prilejuit de citirea cărţii în care N.C. Munteanu îşi publică dosarul – “Ultimii şapte ani de acasă”, Ed. Curtea Veche). Ion Iliescu – secretar de partid, ministru comunist. De trei ori preşedinte al României. Acum e preşedinte de onoare al celui mai mare partid de opoziţie. Dan Voiculescu – unul dintre puţinii români care făceau comerţ exterior pe vremea lui Ceauşescu. Şi nu mă refer la bişniţă cu blugi iugoslavi, ci la export de produse industriale. Orice istoric serios al perioadei poate spune că asta însemna firme de acoperire pentru Securitate. În prezent, este lider de partid, unul dintre cei mai bogaţi români şi deţine un concern mediatic. Implicat în afaceri cu statul. Despre dosarul său de informator spune că a fost patriot. C.V. Tudor – poet de curte al cuplului Ceauşescu. Poeziile sale sunt greţos de pupincuriste. Acum e lider de partid, senator.  Adrian Păunescu – tot poet de curte, ceva mai talentat, acum tot senator. Nicolae Pleşiţă – fost general de Securitate, l-a bătut personal pe Paul Goma în anchetă. În prezent, este pensionar de lux, din când în când vedetă de televiziune. Cam acesta e bilanţul dosariadei. De vină pentru comunism au fost victimele care au cedat. Chiar dacă s-au comportat apoi eroic, ca N.C. Munteanu, nimic nu le scuză slăbiciunea. Suntem un popor al naibii de intransigent cu victimele care au cedat. Cu călăii nu avem nimic. Ei nu au colaborat cu sistemul. Ei au fost sistemul. Un cititor al site-ului Hotnews.ro făcea în timpul dosariadei un comentariu extraordinar legat de verdictul CNSAS împotriva Monei Muscă: “Acesta este al doilea verdict ca duritate dat împotriva comunismului după cele pronunţate contra familiei Ceauşescu. Mona Muscă şi Ceauşescu ne-au adus aici“. Mona Muscă, N.C. Munteanu, Carol Sebastian. Ăştia ne-au asuprit. Jos cu ei! Trăiască patrioţii Iliescu, C.V. Tudor, Păunescu, Voiculescu!