… te duci la Paris sa te operezi. Intreaga natiune, cu emotie si interes, va sta atunci in fata televizoarelor ca sa afle care este stadiul de reparare a motocicletei. Ceea ce va atenua monotonia emisiunilor informative sau de analize politice, unde aflam despre aceleasi evenimente interne, eventual cu alte personaje; exceptând eternul si multilateralul criticat. In ultimul timp, au aparut frecvent emisiuni televizate consacrate istoriei noastre recente sau mai indepartate. Ceea ce nu e rau caci, cum spunea Mircea Vulcanescu, „Munca si meritul inaintasilor ne pot fi indemn, chezasi si intr-o oarecare masura pot suplini carentele noastre. Dar numai intr-o oarecare masura“. Cunoscând faptele trecutului, ca niste buni patrioti, le vom neglija pe cele bune si le vom repeta pe cele rele.
Contaminat si eu de aceste orientari, m-am hotarât sa ma ocup un pic de PNL, ca tot e la moda. Crezul acestui partid a fost sugestiv sintetizat in 1909 de I.G. Duca (asasinat in 1933 de legionari, fiind primul asasinat politic dintr-un lung sir ce a urmat). „Noi deschidem societatii românesti calea cea mare a democratiei pe care paseste civilizatia statelor europene. Noi dorim sa organizam toate energiile noastre nationale, noi speram sa armonizam, intr-o suprema sinteza, toti germenii de viata si toate scânteirile acestui popor“. Si tot Duca spunea, cu doi ani inainte, ca nu doreste o societate cu un mic numar de oameni foarte bogati si un numar mare de oameni necajiti. Nu stiu daca liberalii de azi au respectat aceste principii; dar uneori n-au dat deplina satisfactie. De pilda, au contribuit la imbogatirea unora dintre ei, dar prea putin fata de partidul etalon care, asa cum afirma un lider important al sau, stie sa fure ca lumea. Nu au fost sedusi de perestroika si nici de Stoica si s-au multumit cu troika. Care a optat pentru un principiu democratic, extras prin ereditate fie din filozofia inaltilor demnitari comunisti, fie din sferele superioare ale Securitatii, si anume: „cine greseste fata de partid e dat afara; dar numai noi hotarâm cine greseste si pe care dintre acestia ii dam afara“. In ierarhia greselilor cea mai mare e considerata existenta unor opinii contrare celor ale troikai. Dar si istoria vechiului partid a fost plina de animozitati, de dispute doctrinare intre membri si cel care conducea partidul; dar niciodata astfel de fapte n-au dus la excluderea opozantilor. Au existat multe scindari, dar partidul a rezistat fiindca a avut conducatori inteligenti. Doar Carol al II-lea reuseste sa loveasca mortal acest partid prin abrogarea Constitutiei din 1923, fiind desfiintat pluripartitismul; era o razbunare pentru faptul ca PNL se opusese intoarcerii in tara a lui Carol. Si totusi obiectivitatea ne obliga sa recunoastem ca viata politica de atunci nu se deosebeste fundamental de cea de astazi. Lupta surda pentru putere nu tinea totdeauna seama de interesele nationale. Astfel, când Bratianu negocia despagubirile de razboi dorind sa obtina cât mai mult, unii lideri, considerati totusi patrioti (Tache Ionescu, Filipescu, Iorga si altii), ii subminau eforturile, cutreierând cancelariile europene.
Si liberalii actuali se confrunta cu o criza. S-au hotarât insa sa judece lucrurile la rece. Asa ca s-au adunat intr-o scoala din Bistrita; intrunirea s-a terminat cu veselie, cântându-se melodiile „Adio, dar ramâi cu mine“ si „Imi dau demisia, imi retrag demisia“. Acompaniamentul de chitara era asigurat de un lider, suit pe o masa.
Sunt semnale imbucuratoare ca vom mai avea spectacol de circ de acest tip si in alte partide. Iar noi, spectatori blazati si inerti. Asa cum acum taranii privesc cu neincredere intarea in UE, si pe vremea aceea, ne spune Argetoianu, taranii erau dezinteresati de Marea Unire. Pentru ei, problemele nationale le constituiau saracia, costul ridicat al bucatelor si al uneltelor. Asa, parca vad ca vom continua sa-i privim pe politicieni cum calca unii strâmb, altii in strachini, iar altii dau in gropi. Ii vom aplauda si ii vom vota.
Si totusi sunt oameni simpli care merg ca lumea. Ieri, un cetatean care se indrepta spre Lunca m-a oprit si foarte serios si sobru mi-a spus: „Va rog sa ma scuzati, sunt beat“. M-a salutat politicos si si-a continuat drumul serpuit spre Europa.
