Ma temeam ca Adrian Nastase va accepta perchezitia sau ca in Camera Deputatilor ea va fi aprobata; din fericire aceste lucruri nu s-au intâmplat. Spun „din fericire“ caci in caz contrar am fi putut ramâne cu convingerea ca dl Nastase este un om corect care nu are nimic de ascuns, iar Camera Deputatilor este un organism responsabil si integru. Dar incercarile penibile de a refuza cu orice chip perchezitia au intarit convingerea, si asa destul de ferma, ca aceasta perchezitie ar fi putut dezvalui unele lucruri, cel putin dubioase. Mai ales ca motivele invocate pentru respingerea ei au fost formale, ele vizând maniera in care aceasta perchezitie a fost ceruta, si nu necesitatea ei. Or, ar fi fost in avantajul d-lui Nastase daca s-ar fi stabilit ca nu exista contradictii intre valoarea bunurilor sale si veniturile dobândite pe cai legale.
Pe de alta parte, reactia Camerei Deputatilor era previzibila. La posibilul pericol invocat cu abilitate de dl Nastase intr-o afirmatie de tipul „azi eu sunt aici, mâine puteti fi dumneavoastra“, Camera a reactionat corespunzator, dovedind, asa cum a spus cel in cauza, ca „nu este o cârpa de sters podelele“; eventual, doar de sters petele. Desigur, se poate opina ca noi i-am ales; dar afirmatia este partial adevarata. Noi n-am votat parlamentari, ci niste liste care aveau ca antet numele unui partid si pe care erau insirate niste cifre; cifre care reprezentau valoarea baneasca a locului respectiv. Iar fotografiile pe care le-am vazut pe afisele electorale nu reprezentau chipuri, ci burti. Zilele trecute am vazut la TV un parlamentar pântecos, cu fruntea ingusta si brate scurte, transpirând de efortul de a vorbi la microfon, spunând: „daca vreti o activitate parlamentara de calitate, platiti-ne mai mult“. Cinica, dar sincera marturisire, cu o apreciere reala si responsabila a calitatii activitatii lor de pâna acum. Ideea d-lui Nastase de a permite transmiterea la TV a interiorului locuintei sale n-a fost numai nefericita, ci chiar cinica, sadica si ofensatoare. A-ti prezenta opulenta violenta, masiva in fata unui popor cu zece milioane de saraci, cu milioane de oameni care muncesc peste hotare pentru a avea asigurata o existenta decenta, in fata unei tari din care aproape un milion de tineri au emigrat mi se pare intolerabil. Desi, in general vorbind si facând abstractie de dl Nastase, din punct de vedere psihologic lucrurile sunt normale si explicabile. Toti cei care se imbogatesc rapid capata impresia unei valori personale deosebite, care, nefiind suficient de convingatoare, se incearca a fi amplificata prin activitati „aristocratice“, cum ar fi vanatoarea sau colectionarea de obiecte de arta. Dar satisfactia belsugului lor nu este deplina daca acesta nu este recunoscut si cunoscut public. In cazul in speta, abundenta obiectelor de arta nu conferea o atmosfera aristocratica, atâta timp cât amfitrionul transpira abundent, facând eforturi vizibile de a parea amabil, iar amfitrioana isi freca degetele mâinilor cu nervozitate.
Efectele negative ale acestei emisiuni s-au si vazut imediat. Pensionarii din Galati au cerut ca, având in vedere ca pensia de trei, patru milioane pe luna le permite, sa li se asigure posibilitatea de a-si procura mobilier din China. Muncitorii de la Electroputere, uzina cu noua directori si cu datorii enorme, au primit cu bucurie vestea disponibilizarii unui mare numar dintre ei, spunând ca vor supravietui cu patriotism, chiar daca va fi nevoie sa vânda un Tuculescu sau Luchian din colectiile lor.
Sa fie clar, este normal ca oamenii sa doreasca sa traiasca mai bine si sa se imbogateasca; si dorim asta la cât mai multi români. Numai ca, mijloacele de imbogatire trebuie sa fie transparente. Este regretabil faptul ca, asa cum s-a exprimat dl Nastase, i-au fost calcate unele drepturi constitutionale. Nu stiu care sunt acelea, dar respectarea drepturilor fiecarui cetatean este o obligatie fundamentala. De aceea, si dreptul meu, si a milioane de români de a afla cum a dobândit dl Nastase averea sa trebuie respectat. Asta nu inseamna ca il consideram pe dl Nastase vinovat de ceva. S-ar putea intâmpla ca totul sa fie legal; este datoria justitiei de a stabili acest lucru si a d-lui Nastase sa accepte ca justitia sa-si faca datoria. Mai mult chiar, experienta d-lui Nastase le putea folosi tinerilor care doresc sa-si faca o situatie materiala buna in România si astfel n-ar mai fi nevoiti sa emigreze.
Dupa vizita la dl Nastase, la TV s-au prezentat alte vizite. La spitale neincalzite, cu saloane igrasioase si insalubre, cu aparatura medicala invechita, cu personal care nu si-a primit salariile de luni de zile. „Nu sunt bani“, este scuza stereotipa pe care o auzim mereu. Dar unde sunt banii? Cred ca pe locuintele multor demnitari, politicieni, s-ar putea pune inscriptia „aici sunt banii dumneavoastra“. Este de datoria d-lui Nastase sa ne convinga, pe cai legale, ca o astfel de inscriptie n-are ce cauta pe locuinta sa din str. Zambaccian. Aparent, s-ar putea crede ca lucrurile petrecute recent la Camera ar fi o victorie a d-lui Nastase; dar numai aparent. Câstigatorul nu ia nimic.
