Agitatie mare pe scena politica româneasca.
Ca de obicei, nimic din cele importante in Europa, in lume, in univers, nu ne intereseaza. Nici ca George W. Bush mareste bugetul apararii si taie nemilos din programele sociale, de dezvoltare, de cercetare stiintifica. Cancerosii si handicapatii sa-si astepte sfârsitul linistiti, platind taxe, pentru ca dl Bush sa poata mari cheltuielile militare din Irak, Afganistan si in alte câteva zeci de locatii unde americanii isi tin trupele. Nu cred ca trebuie sa mai amintesc cititorilor ca si noi platim taxe guvernului american. Platim taxe lui Bush când cumparam o sticla de Coca Cola, când mâncam o pulpa de pui importata din SUA, când cumparam un calculator cu Windows autorizat sau când cumparam dolari vânzând lei sau euro, pentru a plati scoala unui copil sau o operatie grea pentru mama. Ar trebui sa ne intereseze. Dar nu ne intereseaza. Avem alte subiecte majore pe ordinea zilei. Doamna Udrea a intrat in Partidul Democrat.
Presedintele Traian Basescu cere mâna libera pentru operatiunile de ascultare a telefoanelor, invocând pericolul terorismului, intr-o societate oricum convinsa ca telefoanele ne sunt ascultate de cine vrea si de cine poate. Nu ne intereseaza, zicându-ne mereu ca noi nu suntem in filmul acesta, ce ar avea Basescu de facut cu telefoanele noastre la care ne plângem de cresterea preturilor sau supraveghem copilul sa-si faca lectiile? Ar trebui sa ne intereseze, mai ales când aflam ca unele dosare de mare coruptie se bazeaza pe informatii extrase din ascultari ilegale de telefoane. Dar nu ne intereseaza. Avem alte subiecte majore pe agenda. Partidul Democrat racoleaza traseisti.
Premierul Tariceanu isi asuma raspunderea in parlament pentru legile sanatatii. Asumarea raspunderii inseamna ca legile respective nu sunt dezbatute in parlament, ca pur si simplu sunt trimise puterii legislative numai pentru lectura facultativa, ca oricum singura posibilitate de a spune ceva este sa introduci o motiune de cenzura. PSD si PRM, opozitia, sunt insa minoritare in parlament, asa ca pot introduce câte motiuni vor ca tot nu vor trece, in ciuda speculatiilor presei care ar vrea sa vada câte o surpriza cu care sa-si incânte cititorii. Ca pachetul de legi include taxe si impozite noi, ca spaga la spital ramâne la acelasi nivel, ca daca nu vii cu medicamente de acasa nu poti sa te operezi, ca daca ai un copil care are nevoie de un implant sau un transplant trebuie sa aduni bani pe internet pentru ca nu exista nici o cale de a obtine un credit medical pentru a plati operatia. Cum zic, nu ne intereseaza nici asta. Avem subiecte importante care ne ard.
Domnul Patriciu da statul român (adica pe noi) in judecata la CEDO.
Apar rezultatele statistice ale economiei românesti anul trecut. Avem nevoie de crestere economica de peste 5% si de inflatie sub 5% ca sa ne apropiem cât de cât de nivelul mediu al tarilor membre ale Uniunii Europene. Nu facem nici 5% crestere economica, investitiile straine sunt la nivelul Cubei, banii românilor care lucreaza in strainatate sunt din ce in ce mai putini (nu pentru ca oamenii nu muncesc, ci pentru ca au inceput sa se gândeasca la cumpararea unei case in Italia, a unui magazin in Spania sau a unei unitati de service auto in Germania), iar banii ramasi in buzunarele salariatilor dupa introducerea cotei unice de 16% s-au topit in cresteri de taxe, impozite, tarife si preturi. In ianuarie 2006, la trei persoane si patru camere de bloc, intretinerea in Bucuresti a venit 4,5 milioane de lei. Mai vin electricitatea, cablul, telefonul, parcarea si te apropii incet-incet, duios, de ideea ca ar trebui sa cauti al doilea serviciu, ca numai din unul nu poti plati toate angaralele. Nici asta nu ne intereseaza. Avem o chestie fierbinte.
Domnul Vântu a cumparat si Realitatea TV, stiti dvs., e un post de televiziune. Parca.
Când intr-o societate spectacolele televizate tin loc de justitie, giumbuslucurile unor politicieni tin loc de politica economica, iar spaga luata de câtiva functionari tine loc de dezvoltare inseamna ca ne-am pierdut directia. Acum chiar nu mai stim incotro o luam. Noroc ca europenii au decis acum zece ani ca vor sa fim membri. Si se tin de cuvânt.
