Degeaba ma tot vaicaresc eu uneori; e atit de usor sa fii fericit! Cum spunea aseara Mircea Geoana la televizor: „este o posibilitate care e posibila“. E suficient sa-ti doresti numai lucruri care stii ca se pot realiza. N-are sens, de pilda, sa doresti sa afli secretele Revolutiei. Sau sa speri ca rechinii coruptiei vor fi dibuiti. Trebuie sa-ti adaptezi dorintele la realitati. De pilda, daca ti-ai propus sa vizitezi un oras exotic, in loc de Caracas, mergi la Caracal. Nu e mai ieftin, dar e mult mai exotic.
Eu sint fericit cind privesc seara la televizor. Ocolesc telenovelele, deoarece, fiind o fire sensibila si sentimentala, n-as putea privi suferintele ingrozitoare ale unei femei cu parfum de cafea.
Imi place sa navighez la intimplare pe canale. Pe acesta pe care sint acum, o pereche nuda si in pielea goala face prostii. Schimb canalul; nu ca as fi indignat, ci fiindca ma doare. Adesea amintirile dor! Dau peste un program de jocuri cu cistiguri. Pe un carton sint scrise niste litere. Apare o tanti si spune: „priviti aceste litere“. Numai ca tanti are niste sini multilateral dezvoltati care ar putea acoperi un dictionar intreg; asa ca literele nu se mai vad; si chiar daca s-ar vedea, carei prostul ala sa se uite la ele? „Haideti, aveti literele c, a, r; formati un cuvint care defineste un mijloc de transport“. Imi transport privirea peste plaminii lui tanti si zau daca simt vreun indemn ca sa plec. „E tras de boi“, susura buzele siliconate. Zau ca sint bou; pun mina pe telefon si strig: „Am gasit cuvintul; e rac!“ Urmeaza un concurs de cultura generala, dar intrebarile sint grele si ma depasesc. De pilda: „cum se numeste stadionul «Ion Oblemenco» din Craiova?“ Zau daca stiu. Stadionul este o arena sportiva cu public. Or, stadionul amintit n-are spectatori. Ce mai, sint atit de fericit incit daca as fi vacuta as da laptele cel mai bun. Dar nu sint vacuta, cel putin dupa sex. Imi amintesc de un student grec care, la Craiova, a facut cei sase ani de facultate in opt ani si doua Mercedesuri. Si care, odata, in tramvai, fiind apostrofat mioritic si genetic de o tata autohtona, a vrut s-o faca vaca. Pentru ca nu stia cuvintul, i-a spus „bou cu tite“. Am vrut sa gasesc si eu un element din anatomia proprie care, adaugat la „vacuta“, sa ateste ca sint de sex opus. Dar n-am gasit. Sau, mai corect, n-am mai gasit.
Dau, in fine, de un canal cu stiri si comentarii. Aflu ca Amnesty ne acuza de discriminare a persoanelor cu handicap mintal si ca ne purtam dur cu ele. Da se unde! Nu gasim persoane din aceasta categorie in functii inalte, de partid, in administratie… Si ei se poarta dur cu noi si nu invers.
Iata un comentariu pe marginea unui eveniment tragic petrecut de curind. O familie se trezeste noaptea pe la trei cu un individ in casa. Sotul, speriat, a tras cu arma de vinatoare si l-a omorit. Mai multi comentatori il cainau mai mult pe infractor decit pe victime. Se punea problema daca a fost sau nu legitima aparare; si ca de ce vizitatul a folosit alice mai mari decit cele permise de lege pentru vinatoarea de hoti. La inceput acest lucru m-a intrigat. Dar mi-am dat seama ca este vorba de o consecventa a comportamentului fata de hoti, de escroci, de corupti
Nu ma refer la situatia concreta relatata mai sus; e o tragedie sa fie omorit cineva, indiferent ce fel de om era. Este sarcina justitiei ca, in acest caz, sa stabileasca sau sa ascunda adevarul.
In general insa, la noi, hotii, escrocii sint priviti cu simpatie, sint ocrotiti, protejati. Si au multe drepturi. Dreptul la NUP-uri. Dreptul la vicii de procedura, care se realizeaza simplu; gasesti acolo sus pe cineva care te iubeste si-ti scoate citeva hirtii din dosar in schimbul unor hirtii verzi. Au dreptul sa fie cercetati in libertate, cu conditia sa fi furat foarte mult sau sa fi ucis cel putin trei persoane. Au dreptul la amnezie. „L-ati vazut vreodata pe Hayssam?“ „Nu“. „Pai a fost la dumneavoastra acasa si ati vorbit cu el“. „Da, dar tineam ochii inchisi“. Sau: „A fost cu dumneavoastra in avion de mai multe ori!“ „Mai draga, stii ca atunci cind persoana mea apare si soarele rasare. Eram cu soarele in ochi si nu l-am vazut“. Cu atitea drepturi, consecvent, cei care au nenorocit fotbalul românesc vor fi considerati, in loc de debitori, victime politice ale lui Basescu.
Totusi, din aceasta intimplare nefericita trebuie sa tragem invataminte. Daca te trezesti noaptea cu hotul in casa, acorda-i prezumtia de nevinovatie. Nu conteaza faptul ca ti-a violat proprietatea particulara. Fiindca proprietatea privata e un moft, mai draga. Poate e un singuratic care doreste companie. Sau un intelectual care doreste sa discutati pe marginea cartii „Revolutie si reforma“. (Ceea ce, totusi, ar fi mai grav decit un jaf.) Oferiti musafirului o tarie, o cafea; nu uitati: „hotul nostru, stapinul nostru“. Apoi incheiati cu el o intelegere, redactata in dublu exemplar. Intrebati-l daca vrea numai sa va jefuiasca sau doreste si sa va omoare. De asemenea, trebuie specificat daca in meniu intra si violul sotiei. Apoi aflati daca accepta sa fie impuscat, si unde anume. Daca vrea in picioare, rugati-l sa le departeze ca sa nu pateasca precum Sirbu sau ca pacientul doctorului Ciomu. Abia dupa aceea treceti la masuri de aparare. Intr-un singur caz ai voie sa tragi in el imediat; cazul in care te-a omorit el intii…
Se pare ca acest comportament se practica de mult. Si cu bune rezultate. Chiar azi, la telejurnalul de la ora 17.00 in care se prezinta faptele de glorie ale fiilor neamului, aflam ca saptamina aceasta, dintre sase babe violate numai trei au fost strangulate. Ceea ce este un progres.
