Simbata, 26 martie 2005, aproape noua milioane de români si-au lasat toate treburile deoparte si, la ora noua seara, s-au asezat in fata televizoarelor pentru a vedea meciul de fotbal România-Olanda. Multi aveau o stare cam depresiva dupa ce, cu numai citeva zile inainte, Steaua Bucuresti nu reusise sa se califice in turul urmator intr-o cupa europeana, fiind invinsa de o echipa spaniola deloc grozava. Unii sperau totusi ceva, daca nu o victorie, macar un spectacol. Altii credeau, in naivitatea lor infinita, ca se poate intimpla o minune.
Nu a fost nici victorie, nici spectacol, nici minune.
Echipa Olandei, antrenata dupa o carte inca netradusa in limba româna, a executat reprezentativa României sistematic, profesionist, ca un stomatolog care taie incet, dar ferm, radacina dintelui dureros si infectat. Pe gazon se vedeau schemele de joc olandeze ca intr-un joc pe computer. De cealalta parte, vedeai unsprezece jucatori alergind bezmetic dupa minge, intr-o aiureala agitata si chiar lipsita de farmec. Românii, de obicei dezordonati, dar geniali, au fost simbata seara numai dezordonati.
Dupa meci, analize la televiziune si la radio. Cite televiziuni, atitea discutii. Luni, presa scrisa a iesit cu pagini enorme, unele cu titluri foarte inspirate, si pagini intregi de analize, trecind de la aspectele tehnice la substratul psihanalitic al unei ratari incredibile.
Ati putea spune ca nu s-a intimplat nimic. România a mai pierdut o ocazie sa nu se faca de ris. Românii au mai fost invinsi o data pe propriul teren, cum li s-a mai intimplat, si nu numai in sport. Inca o data românii stau pe marginea terenului, unde se infrunta altii mai meseriasi. Destinul, matricea istorica, intirzierea structurala, izolarea, comunismul, sovieticii, razboiul rece – toate sint invocate drept cauze ale unei infringeri poate banale pentru unii, dar din ce in ce mai greu de suportat.
Fotbalul românesc (este la fel in gimnastica, hochei, handbal, rugbi, aproape toate sporturile olimpice) sufera de coruptie si faradelege. Echipe transferate de la stat la particulari pe nimic. Stadioane si baze sportive neingrijite, cu chiria neplatita cu anii. Jucatori transferati in strainatate pe sume frumusele, dar cu plata la negru, sub masa, ilegala, nonfiscala, cum doriti sa spuneti gentilor diplomat cu banii incasati de patroni. Arbitri cumparati cu bucata sau in bloc. Meciuri vindute pe bani sau pe influente. Patroni care se imbogatesc, isi cumpara masini pe sume cit pensiile pe o luna intr-un judet rasarit, dar jucatorii lor au un statut incert, nu au asigurarile sociale platite, anii de munca la echipa nu conteaza la pensie, iar fisele lor fiscale arata ca foaia de varza. Jucatori obligati sa plateasca antrenorii sa-i puna pe foaia de joc. Antrenori obligati sa vinda meciurile in favoarea patronilor, altfel ies la pensie numai cu salariul minim pe economie. Cluburi cu sute de miliarde datorii la stat. Zeci de mii de bilete vindute la fiecare meci, dar in casieria clubului intra invariabil 999, numarul diavolului (nu e o gluma, este chiar un club din Bucuresti). Sute de panouri publicitare puse pe stadioane, dar banii de chirie intra in firmele cumnatilor, fratilor, surorilor, mamelor, in nici un caz in conturile cluburilor. Asociati si proprietari, care au doua firme cu exact aceleasi nume (numai cite o cratima le diferentiaza) in asa fel incit acumuleaza datoriile pe cea oficiala, iar incasarile pe cea personala. Nici nu pot lista toate minarelile, spagile, blaturile si ce cuvinte s-au mai inventat pentru asemenea deviatii comportamentale.
Fotbalul românesc nu mai este o economie de piata functionala in care cel mai bun, mai antrenat, mai talentat, mai creativ cistiga. Fotbalul românesc este o retea murdara de bande corupte, puse pe orice fel de santaj pentru a-si apara pozitiile. Copiii de 15 ani, care vin pe teren cu gindul ca vor face cariera si vor fi iubiti ca Hagi si Dobrin, invata ca trebuie sa stie spaga inainte de pasa, mita inainte de sut si verzii inainte de antrenamente. Iar cind unii dintre ei intreaba sfios daca nu se poate si altfel, li se spune ca asa e intreaga societate, asa merge lumea.
Ce ghinion ca parlamentul si Comisia Europeana se ocupa numai de justitie, politia de frontiera si accize !
