Vacutele fericite dau laptele cel mai bun

V-ati obisnuit, stimati cititori, sa gasiti in aceasta rubrica diferite comentarii pe marginea unor realitati romanesti de astazi, scrise pe un ton glumet, cu pretentii de umor, pe care l-am dorit de calitate, desi n-am reusit. Am considerat ca, intr-o viata cenusie, un zimbet poate insemna mult. Si apoi romanul a fost totdeauna un om vesel, glumet; aceasta l-a ajutat sa treaca mai usor peste necazuri, dar si sa ia in gluma lucrurile serioase, care ar fi putut influenta in bine viata lui. Unele dintre cunostintele mele mi-au reprosat aspectul critic prea pronuntat si deseori unidirectionat al notelor pe care le-am publicat. Eu consider ca

n-am criticat pe nimeni. Eu am selectat si am prezentat niste fapte concrete, reale; daca aceste fapte determinau elemente acuzatoare, asta nu e vina mea, ci a celor care le-au comis.

Acum insa, cind sintem in preajma marii batalii in urma careia vom alege intre doua rele pe a treia si vom face totul ca viata sa ne fie in viitor ca si pina acum, simt nevoia naturala si violenta sa renunt la comentarii politice; si cind nevoile sint violente trebuie sa procedezi in consecinta, caci altfel o patesti.

De fapt si vechii intelepti spuneau ca „in timpul razboiului muzele tac“. Iar noii intelepti spun ca simbata nu e bine sa faci politica pentru ca risti sa cazi pe BEC.

E bine sa recunoastem, cum spunea si Cioran, ca noi punem prea multa pasiune in politica. Si nu merita; nici politica si, mai ales, nici politicienii. Circe i-a spus lui Ulise ca deosebirea intre femei exista doar in mintea barbatilor. Tot astfel putem spune ca deosebirea intre politicieni e doar in mintea noastra; si, mai ales, in a lor. Diferente doctrinare intre partide? Aiurea; diferenta principala consta in posibilitatea de includere pe un loc eligibil pe liste. Daca ne-am referi la parlamentari, si nu numai, am putea spune ca politicienii si-au cam batut joc de noi. Ar trebui sa-i pedepsim cumva; dar cea mai mare pedeapsa ar fi sa-i alegem. Caci in stadiul de dezvoltare la care au reusit sa aduca tara nu cred ca vor mai putea sa mai faca ceva decit pentru ei insisi.

Simt totusi nevoia de putina linistire, acum cind sperante prea multe nu prea mai am; de relaxare. Mai ales la televizor. Invadat de emisiuni electorale desfasurate sub sloganul „vacutele fericite dau laptele cel mai bun“. Emisiuni care abunda in promisiuni care au scopul de a ne face fericiti ca sa dam votul cel mai bun si cui trebuie.

Simt din nou nevoia postului de televiziune „Mezzo“ scos din grila de ambele retele de televiziune prin cablu. Este un post de inalta factura culturala clasica, dedicat muzicii si baletului, arte care au ca efect determinarea unei linisti interioare si a unei armonii sufletesti. Argumentul eliminarii acestui post a fost lipsa de audienta. Nimic mai fals. E o jignire adusa Craiovei in a se considera ca nivelul cultural al locuitorilor ei este extrem de scazut. Craiova a fost si a ramas un oras al muzicii, al marii muzici. De aici au plecat glorii ale culturii romanesti, Grigore Gabrielescu, Lola Bobescu si marea Elena Teodorini. Absenta unui post ca „Mezzo“ nu poate constitui un obstacol in calea unor tineri care ar putea pasi pe urmele marilor lor predecesori? Si sa nu neglijam faptul ca saptaminal salile de concerte ale Craiovei sint pline; si sint multi tineri acolo.

Grila televiziunilor prin cablu contine multe programe in limba germana; este mai mare oare numarul cunoscatorilor de limba germana decit numarul melomanilor din Craiova? Ce audienta are oare postul Sailing, dedicat sporturilor nautice maritime?

Vedeti, problema aceasta are si un aspect politic; luarea unei decizii a fost motivata pe vointa unei colectivitati, care insa nu a fost consultata, si a fost argumentata pe realitati inexistente. Asa va fi si la alegeri; unii vor dori programul „Mezzo“ si pina la urma ne vom trezi cu un program de manele. Asa este, de fapt, normal. Vom merge la alegeri cu multe sperante. Sperantele sint facute insa ca sa dureze o clipa; apoi se duc pe apa simbetei.