Scandalul listelor

Daca ar fi sa intocmim o ierarhie a scandalurilor politice ale anului, indiscutabil, alcatuirea listelor de candidati pentru parlament ar merita primul loc. Asta, deoarece momentul a provocat zguduiri in toate partidele mai acatarii: de la demisii spectaculoase, insotite de denuntari ale formatiunilor abandonate, pina la treceri la adversari. Se intelege ca PSD a fost cel mai afectat de seismul listelor. Nu numai pentru ca alianta cu PUR a micsorat numarul de oferte, dar si pentru ca partidul de guvernamint se confrunta cu o situatie de care formatiunile de opozitie sint scutite. E vorba de numarul mare de parlamentari din legislatura actuala. Pentru formatiunile de opozitie, lucrurile sint simple. Avind un numar mic de parlamentari, listele se infatiseaza ca o suma de aspiratii pentru cetatenii aflati in pozitii sociale modeste. Lucrurile sint complicate in cazul unei formatiuni de guvernamint. Detinind multe locuri in parlament, pentru multi dintre alesii poporului intocmirea listelor inseamna tot atitea perspective de a redeveni simpli cetateni. Pe deasupra, beneficiind de mult mai multa vizibilitate, e normal ca PSD sa aiba mult mai multe vedete. Usor de presupus ca supararea unui parlamentar PSD va capata o mai mare importanta mediatica decit cea a unui parlamentar al Aliantei.

Dincolo de astfel de explicatii, scandalul listelor, intilnit in toate partidele, ne atrage atentia asupra unei realitati ingrijoratoare. Postul de ales al poporului pare a fi rivnit de toti cei care se inscriu intr-un partid. Asta inseamna ca, pentru multi cetateni, acest post nu e unul al trudei de dimineata pina seara, deseori nerasplatit prin avantaje materiale si de glorie, ci unul in care privilegiile vin fara prea mare efort. De aceea, aproape toti membrii unui partid vad in inscrierea pe liste un moment al vietii si in lasarea deoparte unul de dramatism. Nu e lipsit de importanta, din acest punct de vedere, faptul ca sint parlamentari, mai ales din rindurile PSD, care-si doresc un nou mandat si acum, dupa ce-au dat gata vreo citeva. Pentru ei, a fi parlamentar a devenit deja o profesie.

O asemenea situatie poate fi explicata prin citeva note specifice ale Romaniei de azi. E vorba mai intii de transformarea postului de parlamentar intr-unul de salt in conditia sociala a unui om. In democratiile asezate, se ajunge parlamentar dintr-o situatie sociala si materiala diferita. Candidatul a cunoscut multe dintre alintarile vietii. La noi, nu de putine ori postdecembrist, s-a ajuns candidat dintr-o situatie sociala si materiala de inspaimintatoare mediocritate. Oameni care n-au calatorit peste hotare niciodata in viata lor au sansa, data doar de noul post, de a merge in strainatate. Asta ca sa dam doar un exemplu. Cum sa nu se bata un membru de partid ca sa ajunga pe liste? Dar mai ales, dupa intrarea in parlament, cum sa nu voteze membrul partidului respectiv dupa cum ii dicteaza conducerea, cea de care depinde locul pe viitoarele liste?