Superstitii

Saptamina trecuta, partidele mai cu mot, adica pesedistii, liberalii, democratii etc., prezente in Senat au interzis jurnalistilor de la Romania libera sa mai participe la simandicoasele sedinte de sfirsit de mandat. Ca politicienii nu iubesc presa nu e un secret pentru nimeni. Daca nu ar fi teama ca apari la ziar, politicianul roman, brav, ar face si mai multe trasnai, ar fura si mai abitir, ar avea si mai multe amante si invirteli. Asa ca intelegem de ce jurnalistul e un lepros, un paria pentru alesi si imuni, adica pentru parlamentari, ministri si altii ca ei. Ca s-au facut de ris e una. Dar am crezut ca am ajuns la un „pupat toti piata Endependenti“, vorba lu’ nenea Iancu, in schita „Telegrame“. Au pus mina de la mina si, in resentimentele lor puternice, dincolo de ideologii, sefi, interese, au catadicsit sa alunge un jurnal important de la lucrari. Vezi, Doamne, s-au simtit jigniti. Ca si cum ei nu ne-ar jigni pe noi zilnic cu balivernele, prostiile, minciunile pe care le debiteaza. Spectacol clasa intii, fara aplauze.

Dar m-am inselat. Marile noastre partide, in afara ca ii dusmanesc pe jurnalisti, nu se inteleg in prea multe lucruri. Mai bat palma cind e sa isi voteze privilegii. Atunci sint toti prezenti in sala si voteaza cu doua miini. Dar, duminica, a avut loc un nou episod al acestei telenovele induiosatoare. Un episod eroi-comic, care imi arata ca inca se au la cutite. Sau, ma rog, simuleaza starea de beligeranta pentru uzul onoratului electorat. Duminica, asadar, alta garagata. Candidatii pentru Cotroceni s-au inghesuit la BEC, sa isi depuna semnaturile. Au vrut musai sa intre in cursa de la momentul zero. Au stat si unii, si altii, cu nopti inainte, cu simpatizantii alaturi, majorete si tot ansamblul de cintece si dansuri. Au stat la pinda, cu ochii pe inamic. S-au facut manevre complicate, de ocupare a unui colt de trotuar, o bordura mai incolo, sub felinar …

O intreaga comedie, cum rar vezi. O epopee eroica. Despre lupta dintre detasamentele de asalt ale lui Nastase, Basescu, Vadim Tudor se va vorbi inca o luna prin sediile partidelor respective, ca despre mari ispravi de arme. S-au urmat tactici obscure, de ocupare a terenului, s-au lansat diversiuni, s-au trimis fortele de ordine sa ii scoata pe dusmani. O ceata de Pristanda a aparut noaptea si a trimis la plimbare sustinatorii lui Basescu, care asteptau in microbuze in fata BEC. Pretextul a fost unul poetic, ca in apropiere ar fi un obiectiv militar. Manevra a reusit. Desi primii ajunsi, inca de vineri, fanii Aliantei D.A. au ajuns duminica pe locul doi. Avantajele puterii.

Povestea are si un moment culminant. Nastase, ca un imparat roman, in triumf, a depus primul numele sau pe liste. Bravos, sustinatorii sai trebuie sa primeasca decoratii, pamblici, panase, sa fie cintati in poeme si predati in scoli. Marea mirare a intimplarii de mai sus a fost ca, in sfirsit, Iliescu nu si-a mai depus candidatura. El lipsea din tarasenie. Cotrocenii fara Iliescu sint alta planeta. A mai fost o scena de zile mari. Basescu i se adreseaza lui Nastase „Salut, domnule presedinte!“. De partid, de tara? Habar nu am ce a vrut sa spuna Basescu, mereu cu clont, euforic. Cert este ca Vadim Tudor a raspuns prompt: „Salut, primarule!“ Urarea e clara. Adica sa si ramina primar in continuare. Vom vedea. Vadim e principalul candidat… pentru locul trei. Nastase si-a degustat marea victorie de la BEC cu cei veniti sa il aclame. Mai primise o portie de urale, de pancarte agitate deasupra capului, la sosire. Acum primea un supliment. Au fost prezente si staff-urile. Au putut fi vazute vedetele noastre politice, Mircea Geoana, Calin Popescu Tariceanu, Mona Musca, Dan Ioan Popescu, Cornel Ciontu, Varujan Vosganian…

Ce e inghesuiala asta? Peisajul aminteste de anii ’80, cind se „dadeau tacimuri de pui“. Chestia este ca, daca te inscrii primul, apari primul pe buletinul de vot. Este prima mare victorie impotriva dusmanului de moarte. Nastase a debutat cu dreptul in campanie. Principiul lui Murphy: tot ce incepe bine se termina prost si ce incepe prost se termina si mai prost. Politicienii sint niste mari superstitiosi.