Soc si ridicol

Poate fiindca razboiul din Irak mi s-a parut din capul locului suspect, grijile diversilor responsabili cu viata si linistea noastra nu mi-au dat nici un fel de impuls eroic. Nu m-am dus sa-mi cumpar o masca de gaze si nu m-am interesat unde ar putea fi cel mai apropiat adapost antiatomic, in caz ca exista vreunul in cartierul meu. In schimb, mi-am facut cruce observand ca diverse personaje de la Protectia Civila si de pe la primarii, frustrate, probabil, de faptul ca istoria n-a intrat niciodata in birourile lor, au iesit la rampa, din prima zi a razboiului, zicandu-si, banuiesc, ca acum e momentul lor de glorie. Hotarate sa joace, cel putin, rolul figurantilor care duc tava in spectacole, aceste personaje se vor fi gandit ca, pentru a se remarca, nu le-ar strica o oarecare panica a populatiei. In consecinta, am asistat la initiative care mai de care mai nelinistitoare. Daca americanii au pus bombardarea Bagdadului sub deviza „Soc si groaza“, autorii acestor initiative au preferat una care s-ar putea chema „Soc si ridicol“. Am fost anuntati, de pilda, ca daca sirenele suna alarma de 15 ori cate 4 secunde, trebuie sa ne uitam ingroziti la cer, caci va veni peste noi un atac aerian. In caz ca nu gasim un adapost sau nimerim acolo peste boxe unde sunt tinute muraturi, ne ramane sa ne rugam sa nu ne cada bomba in cap. Daca sirenele suna de 5 ori cate 16 secunde, trebuie sa fugim sa ne punem o masca de gaze. De unde ar putea veni, oare, peste Romania avioane cu bombe, nimeni nu s-a obosit sa ne explice. Dar ce importanta are asta? Cineva ne-a invatat, pe un ton foarte serios, la televizor, cum sa ne croim singuri din tifon, umezit cu apa, o masca impotriva gazelor. Am retinut din „instructaj“ ca e bine sa ne punem vata pe ochelari, daca simtim miros de gaze, si ca, preventiv, ar trebui acoperite cu scotch locurile unde nu se inchid bine ferestrele. Patruns de importanta momentului, primarul sectorului doi al Capitalei a comandat masti de gaze pentru toti angajatii din subordinea sa. Si, cum marile idei circula, la Constanta – conform unui post de televiziune – oamenii au luat cu asalt magazinele de specialitate pentru a-si cumpara masti de gaze. Imediat, Romcarbon, unicul producator in Romania al mastilor de gaze, a marit pretul acestora de la 1,4 la 2 milioane de lei. O circulara, iesita, probabil, din creierul cuiva care nu are copii, a recomandat parintilor sa nu cumva sa se duca la scoala unde invata copiii lor, in caz ca scoala a fost atacata. Dar performanta cea mai inalta in aceasta competitie de produs panica sub deviza „Soc si ridicol“ a fost atinsa, indiscutabil, la Brasov. Autoritatile brasovene au pus la punct, se zice, un plan amanuntit de aparare a orasului in eventualitatea unui atac. Nu e limpede daca atacul e asteptat sa vina dinspre Fagaras, dinspre Zarnesti ori dinspre Predeal, insa, pentru a preintampina orice surpriza, s-a stabilit ca rezistenta va fi dirijata dintr-un buncar. Din cate aflu, buncarul opune agresorilor o usa masiva de fier, care permite accesul doar unor persoane importante din oras, care cunosc codul electronic, si are grup electrogen propriu, filtre de aer, plus un sistem prin care se pot transmite mesaje catre populatie.

Ce sa mai spui dupa asa ceva? Banuiesc ca instinctul meu de conservare e intr-o stare grava de uzura, de vreme ce imi pun, plin de compasiune, problema mintilor din care au iesit asemenea nazbatii. Evident, impotriva unor ipotetice atacuri teroriste e intelept sa se adopte masuri. Nu despre asta este vorba. Dar ce legatura au adaposturile antiaeriene, inventariate in unele sectoare din Bucuresti, sau buncarul de la Brasov, cu atacurile teroriste? Edilii nostri nu sunt in stare sa ne scape de gropile de pe strazi, in schimb au chef sa faca pe strategii. Ambitie amuzanta, la urma urmei, daca n-ar avea ca efect panica acelora dintre noi care ii iau in serios. Si daca dorinta lor de a se strecura, macar, la bucataria istoriei n-ar starni, prin ridicol, alte griji.