Originar din Asia, Punica Granatum poate fi intâlnit in toate regiunile, chiar si la noi in tara. Potrivit specialistilor, arbustul este cultivat mai ales pentru fructele sale gustoase, dar si ca planta ornamentala.
Punica granatum este un arbust fructifer cu frunze cazatoare. De obicei are trunchi multiplu, cu o inaltime de doi sau cinci metri si un diametru al coroanei de pâna la sapte metri (in cazul exemplarelor batrâne). Ramurile arbustului sunt fine si initial au o crestere verticala dupa care se arcuiesc gratios. Frunzele sunt lucioase, au 7-8 cm lungime si 1-2 cm latime. Arbustul – Punica granatum – infloreste pe toata perioada verii (din luna iunie pâna in august), florile au forma unei trâmbite de culoare rosie sau rosu-portocaliu cu dimensiunea de aproximativ 5-7 cm. Fructul plantei este sferic, mare (poate ajunge pâna la 13-15 cm in diametru), iar pulpa din interior si semintele sunt comestibile (binecunoscuta rodie). Prin hibridizare au aparut soiuri ale caror flori trec prin toata gama nuantelor, de la alb ca zapada pâna la rosu inchis, simple sau involte. Ca orice hibrid, aceste soiuri sunt mai pretentioase in privinta ingrijirii, iar fructele sunt foarte rare sau inexistente. Exista si varietati pitice care pot fi crescute sub forma unor mici arbori sau pot forma garduri vii. Potrivit specialistilor, cele mai cultivate soiuri hibride, pentru frumusetea florilor, sunt: „Alba Plena“ – flori involte de culoare alba, „Toyosho“ – flori involte, mai mici, de culoare roz-portocaliu, „Sarasa Shibori“ – flori involte rosu-portocaliu, variegate, având un tiv alb pe marginea petalei; „Legrellei“ – flori involte de culoarea untului cu dungi roz; „Nana“ – soi pitic, maximum 80-90 cm, cu flori simple de culoare rosie, si „King“ – flori involte rosii.
Rodiul are nevoie de udari regulate
Rodiul se simte cel mai bine in zonele unde verile sunt lungi si uscate, iar iernile blânde. Accepta orice fel de sol, pH-ul nu are un rol important, simtindu-se la fel de bine in solurile acide, ca si in cele alcaline. Tolereaza solurile saline sau nisipoase, cu conditia sa aiba un drenaj bun. Are nevoie de udari regulate, dar nu suporta ca apa sa stagneze si ii prieste un loc cu umiditate scazuta, deci nu e genul de planta careia sa-i fie pulverizate frunzele periodic. Arborele necesita lumina directa si, daca se poate, pe toata durata zilei. Iarna trebuie ferit de ingheturi, in special daca este plantat in ghiveci. De regula, suporta temperaturi de pâna la -10° C, insa este foarte sensibil la ingheturile târzii, de la inceputul primaverii, dupa ce mugurii s-au deschis. Punica granatum (rodiu) este recunoscut pentru faptul ca in permanenta ii dau lastari de la baza tulpinii sau direct din radacini. Acestia ar trebui indepartati periodic pentru a mentine aspectul ingrijit al arbustului. Poate fi lasat sa creasca liber sau i se poate tunde coroana, dându-i-se o anumita forma. Suporta bine taierile, dar este indicat ca tunderea de formare sau de corectare a coroanei sa se efectueze in luna februarie, inainte de aparitia noilor muguri, deoarece florile se formeaza pe ramurile din acel an.
Rodiul poate fi inmultit prin butasire, marcotaj, prin diviziune sau prin seminte. Se folosesc butasi de vârf sau semilemnificati, se executa vara, acestia fiind plantati direct intr-un pat format dintr-un substrat de granulatie mica, dar cu drenaj bun. Pot fi lasati si intr-un vas cu apa, sa inradacineze acolo, dupa care sunt plantati direct in ghiveci. Butasii lemnificati se iau la sfârsitul iernii, dar inradacineaza la fel de usor. Marcotajul, subteran sau aerian, trebuie efectuat la inceputul verii (mai-iunie). Inmultirea prin divizarea radacinii se efectueaza la inceputul primaverii, cu ocazia transplantarii. Desi germineaza usor, inmultirea prin seminte nu este recomandata, mai ales in cazul plantelor hibride, deoarece nu se pastreaza caracterul plantei-mama.
Material realizat in colaborare cu Gradina Botanica din Craiova
