Flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund şi tragic al lumii contemporane, în condiţiile în care oameni din toate straturile sociale şi de toate vârstele sunt angrenaţi în acest dans al morţii, numit „traficul şi consumul ilicit de droguri“.
Dincolo de problema legală, consumul de droguri determină, în primul rând, probleme majore de sănătate, cu repercusiuni asupra întregii societăţi, generând: sărăcie, hoţie, prostituţie, şantaj, corupţie, crimă, terorism. Se estimează că valoarea cheltuielilor la nivelul statului, privind situaţia drogurilor, l-ar putea costa pe cetăţeanul de rând al UE aproximativ 60 de euro pe an. La fel de îngrijorătoare este şi dependenţa de alcool, efectele fiind, de asemenea, dezastruoase.
Specialiştii atrag atenţia că dependenţa de droguri şi alcool în rândul adolescenţilor şi tinerilor este un fapt ce ridică din ce în ce mai multe probleme părinţilor, profesorilor şi societăţii. Se poate ajunge la variante extreme, în care întreaga personalitate a unui adolescent se organizează în jurul consumului de stupefiante. Toate anchetele desfăşurate au o concluzie comună: precocitatea debutului reprezintă unul dintre factorii de risc semnificativi în predicţia unui consum abuziv sau a dependenţei. La zece ani de la debutul consumului de alcool, printre cei care au început să bea regulat la 11-12 ani, 13,5% prezintă un consum abuziv şi 15,9% prezintă un criteriu de dependenţă.
În România, primul contact cu alcoolul are loc la 13 ani
Datele statistice arată îngrijorător pentru România: vârsta medie de iniţiere (primul contact) este de 13 ani pentru alcool, 14 pentru tutun şi 15 pentru haşiş. Aşa-zisul consum „regulat“ – cel puţin de zece ori sau aproape în fiecare zi pentru tutun şi aproape în fiecare săptămână pentru alcool şi haşiş – survine în medie în 12 până la 18 luni de la iniţiere. În ceea ce priveşte cumulul, consumul mai multor produse atinge 50% din tineri, începând de la 17 ani. Consumurile cumulate cele mai frecvente, în ordine descrescătoare, sunt: tutun – alcool, tutun – haşiş, tutun – alcool – haşiş. La 17 ani, 76% din fete şi 75% din băieţi au experimentat cel puţin două din aceste produse. Între 15 şi 18 ani, proporţia de adolescenţi cu un consum regulat de mai multe produse ajunge la 27%.
„Trebuie punctată diferenţierea între: utilizare (consum moderat, de plăcere, la evenimente sociale, asupra căruia adolescentul păstrează controlul) / utilizarea cu risc (consumul, fără să fie un consum abuziv, dar existând acest potenţial) / abuzul şi dependenţa. Consumul regulat al unui drog se asociază cu tulburări de comportament, acuze somatice şi tulburări de dispoziţie. În consecinţă, din perspectivă socială, prevenţia trebuie să împiedice în mod esenţial cronicizarea consumului“, a declarat dr. Simona Trifu, cadru universitar al UMF „Carol Davila“ din Bucureşti. Printre motivaţiile ce stau la originea consumului sunt: curiozitatea (60,8%), căutarea evadării (32,2%), nevoia de creştere a încrederii în sine (19,1%), presiunea grupului (17,2%), nevoia de siguranţă (14,2%), cunoaşterea de sine (10,5%), sfidarea societăţii (10,3%).
Tinerii care se droghează sunt respinşi chiar şi de familie
„Factorii socio-culturali sunt importanţi, alături de cei individuali, precum şi de cei legaţi de substanţele consumate. Dependenţa duce la dezinserţie socială şi la riscul de seropozitivitate (48,2% din heroinomani nu au nici o activitate). Frecvenţa tulburărilor mintale atinge 35% dintre utilizatori şi creşte în paralel cu vechimea consumului. Problemele somatice legate de utilizarea drogurilor sunt considerabile, ajungând ca până la 50% dintre subiecţi să prezinte risc pentru abcese, septicemie, hepatită virală, supradoză, seropozitivitate şi HIV/SIDA“, a mai adăugat dr Simona Trifu. Specialistul atrage atenţia că adolescenţii care au reale probleme în aria consumului de astfel de substanţe sunt rejectaţi inclusiv de grupul de apartenenţă, nu doar de adulţii şi cadrele didactice cu care interacţionează. „Este impresionantă, dar şi revoltătoare negarea unora dintre părinţii care au copiii în această situaţie“, a spus dr. Simona Trifu.
Un alt aspect sesizat este un nivel mai ridicat al agresivităţii. Solicitarea competitivităţii şi performanţei în societatea actuală se înrădăcinează într-o conduită agresivă. Copilăria nirvanică şi educaţia perfectă sunt un mit. Important este ca încercările sau experimentările din curiozitate a comportamentelor cu potenţial autodistructiv să nu se fixeze în conduite.
Specialiştii au stabilit că în categoria de risc ar intra: adolescenţii incapabili să-şi exprime sentimentele, cei cu o vulnerabilitate depresivă, căutătorii de senzaţii, precum şi cei cu ataşamente nesigure.Când vine vorba de abordarea terapeutică, specialiştii sunt confruntaţi (ca şi în gestul suicidar) cu o presiune a urgenţei, din ce în ce mai mare. În unele cazuri este vorba de măsuri somatice şi psihiatrice imediate, care să prevină decompensarea în registrul fizic sau instalarea unei stări confuzionale ori a unei reacţii psihotice acute. O cură de sevraj se pregăteşte şi se negociază, desfăşurarea într-un climat de urgenţă neaducând neapărat cele mai mari beneficii. În practică, vorbim de o internare de 10-15 zile, cu îndepărtarea circuitelor obișnuite de viaţă şi aprovizionare şi indicaţia unui sevraj total, nu treptat. Psihoterapia este întotdeauna indicată, de multe ori fiind necesară implicarea familiei în cura de dezintoxicare.
„Sub coordonarea Agenţiei Naţionale Antidrog, realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia Naţională Antidrog se face printr-o diversificare a modalităţilor de cooperare interinstituţională, prin conjugarea resurselor umane şi materiale, planificarea şi prioritizarea implementării activităţilor necesare pentru dezvoltarea sistemului naţional de asistenţă a consumatorilor de droguri“, a precizat dr. Simona Trifu.
Click News
