Europarlamentarii PDL Marian Jean Marinescu şi Elena Băsescu au făcut duminică o vizită de lucru la Negotin şi Mălainiţa (Serbia). Aceştia au purtat o discuţie cu reprezentanţii românilor din Valea Timocului, promiţându-le că îi vor ajuta în conflictul cu autorităţile sârbe, care nu vor să le recunoască tradiţiile şi cultura şi care chiar îi condamnă pentru acest lucru.
Biserica din Mălainiţa, singura în care se oficiază slujbe în limba română în zona Timocului, îşi strigă românii din Serbia în fiecare duminică şi la sărbătorile importante, să vină să-şi audă limba pe care alţii nu vor să o recunoască. Ameninţată cu demolarea pentru că ar fi ilegală, biserica din Mălainiţa a reuşit însă să stea în picioare graţie intervenţiilor din ţară şi de la forurile europene. Durerea părintelui Boian Alexandrovici, cel care a ridicat biserica în 2003 şi care a primit ca pedeapsă, în 2006, doi ani de închisoare cu suspendare pentru că vorbeşte limba română, poate fi rezumată cel mai uşor prin cifre: „154 de sate sută la sută româneşti, 48 de localităţi mixte, 300.000-350.000 de români n-au şcoală românească, n-au ore în limba română, bisericile sunt prigonite, la atâţia oameni avem două biserici, trei paraclise, câteva troiţe şi şase preoţi. Biserica Ortodoxă Sârbă se opune, nu ne recunoaşte, statul sârb nu ne recunoaşte, ne dă decizii de dărâmare a bisericilor, clopotniţelor, gardurilor. Aici totul a primit decizie de dărâmare“, povesteşte părintele în timp ce priveşte în jur la biserică şi la paraclis.
Mulţi, dar dezbinaţi
Acelaşi paraclis i-a strâns pe toţi la o discuţie despre probleme şi dorinţe. Marian Jean Marinescu şi Elena Băsescu, împreună cu senatorul Viorel Badea şi deputatul Eugen Tomac, preşedintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni, i-au întrebat pe reprezentanţii românilor din Timoc care le sunt nemulţumirile. Predarea în limba română refuzată de sârbi, lipsa unui dialog cu Belgradul, faptul că Serbia nu îndeplineşte tot ce a promis la Bucureşti, lipsa unor reprezentanţi în consilii, a unui partid, a unei televiziuni care să-i apere şi să le apere interesele ar trebui să unească la un loc asociaţiile şi organizaţiile româneşti din Serbia. Asta, însă, e mai greu. Marian Jean Marinescu i-a sfătuit pe românii timoceni prezenţi la întâlnire să găsească o cale de mijloc: „S-a ales un domn în Moldova şi s-a ales acelaşi domn în Ţara Românească. Aşa s-a unit România. […] Începeţi şi lucraţi în consiliile locale, e important să aveţi reprezentanţi în consiile locale. Eu vă stau la dispoziţie“. La întâlnirea de la biserica din Malainiţa, europarlamentarul l-a invitat şi pe primarul comunei doljene Călăraşi, Vergil Şovăilă. „Îl am aici pe domnul Şovăilă, este născut primar… E primar de foarte multă vreme, de şase mandate, şi l-am rugat să vină aici. Luaţi-i coordonatele, noi suntem absolut deschişi să facem cooperări cu comunităţile de aici“, i-a îndemnat Marinescu pe cei prezenţi, Şovăilă fiind şi preşedintele Ligii Primarilor PDL Dolj.
Elena Băsescu:
Nu v-am uitat
Privit de afară, micul locaş de cult ridicat de părintele Boian pe propriul teren şi din banii săi, chiar dacă e dincolo de graniţele româneşti, te face să te simţi ca acasă. E singurul loc, singura idee care îi uneşte aşa cum se cuvine pe românii din Valea Timocului, pe lângă vizitele autorităţilor din ţară sau de la Parlamentul European care sunt un soi de mediator între românii de peste hotare şi autorităţile sârbe. „Nu v-am uitat, suntem alături de dumneavoastră şi ne vom lupta să beneficiaţi de exact aceleaşi drepturi de care beneficiază şi minoritatea sârbească în România. […] Doream să vă felicităm pentru curajul dumneavoastră de a rezista unui proces de asimilare atât de îndelungat în care aţi făcut tot posibilul să păstraţi viu graiul românesc“, a explicat Elena Băsescu, promiţând în acelaşi timp că-i va reprezenta pe românii din Serbia, alături de Marian Jean Marinescu, aşa cum îi reprezintă şi pe cei din Republica Moldova.
„Trebuie să ne dea şcoală în limba română“
Boian Alexandrovici are mare grijă de biserica românilor lui. E curată, mică, dar încap mulţi oameni în ea. Şterge icoanele şi le priveşte cu respect, ca pe nişte prieteni dragi. Aceleaşi speranţe de prietenie sunt puse şi în cei de dincolo de Dunăre, cărora le cere ajutor: „Totul este legat de ţara-mamă, de România, noi dăm mai mult decât maximum din ceea ce putem, altfel nu rezistam 170 de ani fără un ajutor. Acum, pasul care trebuie să fie făcut este din partea ţării-mame. Patriarhia Română face lucruri extraordinare şi trebuie să ne învăţăm de la alte ţări, pentru că de multe ori din cauza regulilor, hârtiilor şi legilor se spune că e greu. Trebuie să facă o strategie care să spună «da, se poate!». Ţara mamă trebuie să ne ajute să construim biserici, ea insistă la statul sârb să recunoască Biserica Română, trebuie să ne dea şcoală în limba maternă. Mi se pare că fraţii sârbi nu respectă toate intervenţiile acestea şi că ar trebui să se treacă la un nivel mai hotărât“.
Pe româneşte, Boian Alexandrovici are o singură dorinţă şi un singur vis: „Când este vorba de ajutor concret, spun: să sprijine asociaţiile de aici în activitatea lor şi să încurajeze construirea bisericilor din Serbia de răsărit. În fiecare an trebuie minimum o biserică construită aici. Trebuie să spună: «În Timoc, în fiecare an, va creşte o biserică românească!»“.
