Afişele cu drepturile pacienţilor internaţi editate de Gazeta de Sud au ajuns şi la Spitalul Orăşenesc Segarcea, unitate medicală unde condiţiile se compară cu cele din sistemul privat. Nu degeaba spitalul a fost acreditat de minister cu un punctaj aproape de maximum – 93,4 puncte.
Campania Gazetei de Sud de conştientizare a pacienţilor asiguraţi în privinţa drepturilor pe care le au pe perioada internării a ajuns şi la Spitalul Orăşenesc Segarcea. Unitate medicală de gradul IV, acreditare obţinută anul trecut cu un punctaj aproape de maximum (93,4 puncte), Spitalul din Segarcea deserveşte o populaţie de 50.000 de persoane şi are 5.200 de internări pe an. Cu două secţii şi şase compartimente, cu Policlinică şi Urgenţă, unitatea deţine 112 paturi pentru bolnavii acuţi (medicină internă – 30 de paturi, pediatrie – 25, ginecologie – 20, ortopedie – 15, chirurgie – 12, nou-născuţi – 5, terapie intensivă – 5), zece paturi pentru spitalizarea de zi şi şase paturi pentru însoţitori.
„Aici vin oameni şi de la Craiova, bolnavi să se trateze, gravide care să nască. De ce? O să vă convingeţi singuri, după ce vedeţi condiţiile de la noi şi le comparaţi cu cele pe care le ştiţi în Craiova“, spune Doru Gofiţă, managerul Spitalului Orăşenesc Segarcea de nouă ani. Acesta a ţinut să lipească personal câteva dintre afişele editate de GdS, care au fost puse în toate secţiile şi compartimentele, inclusiv în ambulatoriu. „Este o campanie binevenită, o idee bună a Gazetei de Sud, dar nu la noi este problema. O să vedeţi că aici avem de toate, medicamente, materiale sanitare, şi nu avem nici un fel de datorie la nici un fel de furnizor. Nu depăşim niciodată 30 de zile la plata către furnizori şi au fost şi datorii pe care le-am plătit anticipat. Poate suntem printre puţinele spitale din judeţ, dacă nu chiar singurul, care are banii asiguraţi inclusiv pentru salariile din februarie“, susţine managerul Doru Gofiţă.
30 de prezentări pe zi la Urgenţă
Într-adevăr, condiţiile întâlnite la Spitalul din Segarcea se pot compara cu cele dintr-un spital privat. Saloane renovate, fiecare cu aer condiţionat, televizor şi frigider, dar şi cu măşti de oxigen şi veioze la fiecare pat. Pe hol, câte un aparat pentru filtrarea apei, „pentru că apa din Segarcea nu este bună de băut“, bare speciale pentru sprijin şi, ceea ce este cel mai important, curăţenie, pe holuri, în saloane, în sălile de operaţie. „În fiecare lună am avut un număr suplimentar de pacienţi, faţă de contractarea pe care am avut-o. Noi nu putem să nu-i internăm, pentru că foarte mulţi vin cu salvarea, foarte mulţi vin noaptea, în gardă, şi nu ai posibilitatea să-i refuzi. Aici avem două linii de gardă, una pe ramură chirurgicală şi una pe medicină internă. Sunt în jur de 25-30 de prezentări în Urgenţă la 24 de ore şi facem tot, chirurgie, ortopedie, vorbesc de operaţii. Primim şi accidente de circulaţie, unele cazuri rămân aici, iar politraumatismele, care implică mai multe, terapie intensivă, urmărire şi monitorizare, le trimitem la Craiova, la Spitalul nr. 1“, spune Doru Gofiţă. „Deservim de la Calopăr până pe marginea Dunării, dar şi o parte din populaţia care este de dincoace de Jiu şi ţine de Dăbuleni se adresează tot nouă. O parte din cazurile Spitalului din Dăbuleni trec tot pe la noi, cazuri de chirurgie, de ortopedie, de ginecologie, chiar şi de medicină internă, pediatrie. Nu ştiut de ce, poate e un spital mai micuţ, este mai departe de Craiova, nu au atâţia specialişti“, adaugă managerul Spitalului din Segarcea.
Tariful pe caz ponderat care se aplică la unitatea medicală din Segarcea este de 1.444 de lei. Acesta se înmulţeşte însă cu indicele de complexitate a cazurilor (ICM) pentru a se stabili banii decontaţi de la Casa de Asigurări de Sănătate pentru fiecare caz rezolvat. „Indicele dat de Şcoala Naţională anul trecut a fost de 0,74, pentru că ni s-a calculat doar pe nouă luni, iar acum este de 0,85“, spune Doru Gofiţă. Acesta se mândreşte şi cu numărul de naşteri pe fiecare an. În 2012, la Spitalul din Segarcea au venit pe lume 283 de copii, iar în ziua în care ne-am aflat în spital se născuseră trei copii, doi prin cezariană şi unul prin naştere normală.
Medicamentele şi instrumentarul, la discreţie
Farmacia Spitalului din Segarcea este mereu plină de medicamente, la fel şi depozitul. „Avem peste 500 de tipuri de medicamente. Nici un bolnav nu cumpără medicamente sau materiale sanitare aici, în spital. Nu s-a dat niciodată reţetă la cineva internat. Avem antibiotice, începând de la simpla penicilină, care am văzut că nu se mai prescrie, deşi ea are efect poate mai bun decât multe medicamente din astea sofisticate, până la cefalosporine de ultimă generaţie, le avem pe toate“, afirmă Doru Gofiţă, care se laudă şi cu dotarea spitalului: „Avem Radiologia pusă la punct, laboratorul este cu acreditare RENAR şi toată aparatura este nemţească. Deţinem toate kiturile necesare. Practic, lucrăm tot felul de analize, avem tot felul de reactivi. În ceea ce priveşte imagistica, avem ecografie, un aparat mai vechi, primit prin donaţie, şi unul nou, prin investiţia consiliului local, un Doppler Philips. Sălile de operaţie sunt dotate, avem instrumentar nou cât să folosim încă 50 de ani de acum înainte, pentru că, acum cinci ani, din depozitele armatei s-a putut lua pentru spitale aparatură medicală, instrumentar şi materiale sanitare. Prin insistenţe, prin alergătură, prin aprobări de la minister eu am luat în valoare de 17 miliarde de lei la timpul respectiv“.
„De nouă ani, de când sunt manager la acest spital, nu au fost probleme, totul este transparent, totul este trecut pe SEAP (sistemul electronic de achiziţii publice – n.r.), licitaţiile pentru medicamente, alimente, materiale de curăţenie. Nu ai ce să ascunzi. Acesta este un spital mic şi, în momentul în care nu ai grijă de el, o ia razna şi cu greu îl mai aduci pe linia de plutire. Aici, dacă ai cheltuit 100.000 de lei în plus ai terminat spitalul. Economic se dezechilibrează imediat“, mai spune managerul Gofiţă.
Marea problemă, lipsa unui chirurg
Spitalul Orăşenesc Segarcea are şi probleme, iar acestea privesc personalul. Pentru a funcţiona la capacitate maximă, Doru Gofiţă spune că ar mai avea nevoie de un chirurg şi un oftalmolog. „În prezent, avem numai un chirurg, pentru Chirurgie, care a fost şi el operat anul trecut pe creier. I-am interzis să mai opereze, aşa că am scos postul la concurs, dar nu a venit nimeni. Am intervenit pe la Craiova, că poate domnii profesori de acolo au vreun băiat tânăr, care să vrea să profeseze. Vă daţi seama că ar avea mână liberă, ar putea să-şi aducă profesorii să-l mai ajute, dar toţi vor la Craiova. Până la urmă însă o să găsim pe cineva“, susţine managerul Gofiţă.
„Dar problema asta cu personalul este naţională. Sunt patru ani de când nu se pot face angajări. Eu, în prezent, dacă aş avea un chirurg, aş spune că personalul este peste satisfăcător, nu aş mai avea probleme, pentru că o parte din posturi le-am scos la rezidenţiatul naţional. Oftalmolog, spre exemplu, este un alt post după care am umblat mult, dar pentru că sunt puţini în Dolj, puţini în ţară. Şi dacă sunt căutaţi şi câştigă suficient, cum să vină la mine? Am încercat să-i atrag, dar e greu. Eu totuşi spun că am convins destui tineri, pentru că atunci când am venit aici erau puţini specialişti. Am adus doi pediatri, o internistă, o ginecoloagă, un chirurg, un pneumolog, un ORL-ist, un neurolog, un biochimist, un biolog şi alţii. În Policlinică, dacă am avea şi un oftalmolog, am oferi servicii complete, la fel ca la Craiova“, mai spune Doru Gofiţă. „Vorbim însă doar de specialitate, că medicii de aici nu au competenţa profesorilor din Craiova, asta e altceva“, conchide managerul Doru Gofiţă.
Spitalele, înainte de 1989
Director de spital şi înainte de Revoluţie, Doru Gofiţă a povestit cum se conducea o unitate medicală în comunism, „mult mai uşor decât acum“. „Am fost director înainte de 1989 la Spitalul din Vânju Mare. Cum era atunci? Directorul avea timp de orice, nu trebuia să te zbaţi ca acum. Se duceau casiera şi contabila la bancă, luau banii cu plasa, se dădeau salariile, se repartizau restul de bani, ştiai ce trebuie să faci cu ei şi gata. Mai erau şi atunci probleme, existau şi spitale cu datorii, doar că nu se ştia“, afirmă Gofiţă.
