Numele se trage de la ocupatia de demult a locuitorilor, care confectionau butoaie, intr-un atelier ridicat in mijlocul satului. Mai târziu, chiar boierul locului a purtat numele acestui obiect de mare utilitate in zonele rurale. Butoiestiul, comuna situata pe ambele maluri ale Motrului, dateaza din punct de vedere administrativ din anul 1834, din timpul Regulamentului Organic, când s-au facut primele acte de stare civila in limba slavona. Asezare cu istorie veche, Butoiestiul pastreaza inca elemente ale unui trecut pitoresc. Astfel este Drumul Turcilor, care trecea altadata prin centrul satului si facea lagatura cu comuna Ionesti de astazi. A fost una dintre caile de acces de mare circulatie, de ea servindu-se hoardele de turci venite adesea in aceasta zona pentru a-si lua tributurile. Astazi se mai pastreaza doar urme ale lui. Cu toate acestea, Drumul Turcilor este pe buzele tuturor locuitorilor satului, de la cel mai tânar la cel mai batrân.
Drumul Olacului a fost primul drum al satului. Pe aici au circulat odinioara postalioanele si diligentele, facând legatura intre Cetatea Severinului si Bania Craiovei. Se pare ca acest Olacu, de la care i se trage numele, ar fi fost vestitul haiduc, detinator a noua mosii, care a rapit o fata de popa din Tara Moldovei. Pe acest drum a venit in tara Carol I, si tot pe aici a plecat spre Paris Vasile Alecsandri. Iar Drumul Semenicului, mergând pe la marginea satului, strabatând culmea si unindu-se cu Drumul Turcilor, era adesea loc de intâlnire pentru haiduci, pe vremea domnitorului Caragea.
Manastire cucerita de Tudor Vladimirescu
Comuna Butoiesti este compusa din opt sate. Unul dintre ele este Arginestiul, pentru a carui vechime stau marturie uneltele de lucru confectionate din piatra lustruita, descoperite in urma sapaturilor arheologice. Tot aici au fost gasite monede, obiecte si arme de pe timpul romanilor. Numele comunei se trage de la una din ocupatiile vechi ale locuitorilor: argintaritul. Radutestiul este un sat mic, asezat in partea de apus a comunei, pe fosta mosie a lui Tache Ghitulescu. La gura de varsare a Motrului in Jiu, acum sute de ani a luat nastere alta asezare, careia locuitorii nu puteau sa-i dea alta denumire decât Gura Motrului. In veacul al XIV-lea – perioada aproximativa in care a luat nastere satul – a fost construit aici un lacas de cult deosebit de frumos: Manastirea Gura Motrului, ridicata de calugarul Nicodim, pe un platou, la marginea satului. Fiind inconjurata de un zid inalt, in 1821, boierii greci s-au ascuns aici de frica pandurilor lui Tudor Vladimirescu. In partea de apus a bisericii, Tudor si-a facut o reduta in spatele careia s-a aparat de gloantele trimise de cei ascunsi in chilii. S-au dat lupte aprige atunci la manastire. Urmele gloantelor pot fi vazute si astazi in fierul cu care fusesera ferecate portile acestui lacas de credinta. In cele din urma, Tudor a cucerit manastirea, fara a se infricosa in vreun fel de amenintarile venite de la Bucuresti.
La fel de vechi ca si celelalte este Pluta. Numele i-a fost dat de la specia de plopi care cresteau aproape de locul unde a luat nastere satul. In prezent, aici se mai gaseste doar un pârâias, care poarta, fireste, acelasi nume: Pârâul Plutii.
Buicestiul, Tântaru si Jugastru intregesc comuna Butoiesti. Toponimia lor este inspirata de evenimente petrecute aici (asezarea primilor insuratei la marginea unei paduri de jugastri) si de nume (intemeitorul unuia dintre sate se numea Buicea, iar insecta care a torturat secole la rând cealalta asezare a fost tântarul).
