Moto:
„Si stau si ma intreb
Pâna când si cât vom mai putea suporta
Armonizând in bezna grea…“
Toti cei care semnam acest manifest suntem profesori debutanti, majoritatea navetisti. Cu ocazia acestei greve generale din invatamânt suntem bucurosi sa vedem inceputul sfârsitului unei lungi perioade de apatie, izolare si santaj, care a reusit sa ne tina gurile inchise, care ne-a obligat sa inghitim conditii de viata umilitoare, dar si furiosi vazând ca guvernul si o parte a mass-media sustin si reusesc sa produca o divizare a societatii românesti si astfel sa ii intoarca pe oamenii simpli impotriva profesorilor, caci noi, profesorii, suntem considerati a fi cei vinovati, cei care am produs aceasta criza, caci pentru noi, profesorii, este o rusine sa ne cerem drepturi salariale si demnitatea de a fi fiinte umane.
Unii dintre noi sunt membri de sindicat, altii nu sunt, si nici unul nu este membru al vreunui partid politic. Nu avem dorinta de a fi niste rotite in cadrul partidelor politice, aflate la guvernare sau in opozitie, ale caror obiective sunt realizarea intereselor lor de clica, manipularea, minciuna si actionarea impotriva miscarilor sociale din care ele se hranesc.
Cu ocazia acestei greve generale din România putem in sfârsit RESPIRA. Si mai stim ca nu suntem singurii care simt acest lucru. Astfel ne putem exprima cu putere, tare si clar ceea ce multi, multi oameni – unii profesori ca si noi – nu pot spune decât cu jumatate de gura, pe la colturi de strada si doar in grupuri restrânse.
Nu facem decât sa ne folosim de momentul prezent pentru a face publice urmatoarele idei, cereri si doleante:
Ne exprimam solidaritatea totala si neconditionata fata de profesorii aflati in greva foamei in acest moment in România. Consideram ca este umilitor ca in secolul al XXI-lea pentru a cere dreptul la o existenta decenta, la demnitatea de a fi profesor trebuie sa se recurga la astfel de solutii. Preferam confruntarea directa a guvernantilor, parlamentarilor si a celorlalti politicieni români, care isi bat joc nu din 1990, ci din 1947 de educatia acestui popor. Consideram aceasta forma de protest legitima si respectabila.
– Facem apel la solidaritate din partea profesorilor care inca nu se afla in greva. Ii chemam sa ni se alature. Nu putem câstiga fara sacrificii, chiar daca aceste sacrificii inseamna salarii reduse, imposibilitatea de a pune ceva pe masa de sarbatori. In curând vom comemora 16 ani de la Revolutia din decembrie ’89. Ce s-ar fi intâmplat daca si atunci martirii s-ar fi gândit ca a doua zi trebuia sa mearga la serviciu si revolta putea astepta pâna dupa orele de program? Veniti alaturi de noi la lupta, numai uniti putem câstiga!
– Este injositor ca astazi, la aproape 16 ani de la revolutie, grevistii foamei, printre care si un luptator anticomunist, sa fie ignorati de cei ce ne conduc si nici macar nu sunt bagati in seama de catre acestia. Este inca o dovada in plus a dispretului politicienilor fata de oamenii acestei tari si inca o dovada ca trebuie sa-i boicotam de fiecare data la alegeri.
– Avem nevoie de bani, de salarii mai mari. Stim din proprie experienta ca munca de profesor este prost platita, sub demnitatea noastra, si ne transforma de fapt in niste sclavi ai sistemului, gata sa educe si sa pregateasca viitorii sclavi ai sistemului. Vrem bani pentru a trai, nu pentru a supravietui. Suntem rezonabili. Cerem imposibilul: salarii marite pentru tot personalul din invatamânt?
– In timp ce parlamentarii si guvernantii ne vorbesc despre criza economica pe care ar produce-o marirea salariilor din invatamânt, in timp ce ne vorbesc de limitarea inflatiei si a deficitului bugetar, de sacrificiile pentru integrarea in Uniunea Europeana, ei isi acorda mariri de salarii, de pensii, isi cumpara masini, calculatoare, dorm la serviciu, atunci când nu chiulesc, isi ingrasa conturile din banca si au tupeul de a ne reprosa dreptul la o salarizare decenta. Iar noi abia mai putem supravietui. De aceea si cerem „solidaritatea“ voastra, a celor care inca nu sunteti in greva, din moment ce bogatii nu se opresc din a ne lovi peste ceafa cu sacrificiile pe care trebuie sa le facem noi pentru a-si creste salariile ei.
– Propunem drept o masura de marire a salariilor din invatamânt reducerea salariilor parlamentarilor si guvernantilor cu minimum 15%, si a bugetului parlamentului cu minimum 20%. In astfel de conditii, ar mai fi posibila o crestere a inflatiei?
– Am dori ca oamenii care fac parte din aceasta miscare sa aiba un minim control asupra declaratiilor si actiunilor oferite presei, TV-ului si radioului. Este intolerabil sa vezi in fiecare zi, mai ales in ziare si la TV, actiunile, opiniile si deciziile participantilor la aceasta greva distorsionate, cenzurate si calomniate. Multumita si noua exista mass-media in România. Iar din aceasta cauza meritam niste raspunsuri.
– Nu vrem ca greva generala si mitingurile profesorilor sa serveasca drept rampa de lansare pentru noi lideri, celebritati politice sau ideologii de partid si nici sa facem astfel reclama unor asemenea specimene care se baga in viata noastra. Nu acceptam sa fim considerati aderenti sau simpatizanti ai oricarui partid politic sau grup politic.
– Facem apel la solidaritate intre profesori si intre profesori, elevi si parinti. Solidaritatea este o arma si trebuie sa ne folosim de ea. Greva generala trebuie sa continue pâna la satisfacerea tuturor revendicarilor! Lupta continua!
Nu avem nimic de pierdut decât lanturile. In schimb, avem o lume de câstigat!
„Tinerii profesori saraci“
