La 8.000 de ore de funcţionare, un bec economic consumă cu 180 de lei mai puţin faţă de cele incandescente. Avantajele lămpilor fluorescente sunt consumul redus şi durata mare de viaţă. Cum puteţi economisi bani, citiţi în cele de mai jos.
Becurile economice câştigă tot mai mult teren în România, datorită consumului scăzut de energie electrică şi duratei mari de viaţă. Cu toate acestea, media folosirii unor asemenea corpuri de iluminat se află cu mult sub cea europeană. Specialiştii spun că, în final, lămpile fluorescente vor lua treptat locul celor incandescente de până acum, care vor fi interzise în UE în următorii ani.
Chiar sunt aceste becuri avantajoase? Să luăm câteva repere. Becurile economice pot fi fluorescente compacte sau cu halogen şi pot consuma cu până la 80% mai puţin faţă de cele incandescente. Diferenţa dintre un corp de iluminat clasic şi unul economic este durata de viaţă. În timp ce un bec incandescent se poate arde la câteva ore de la instalare şi poate rezista maximum 1.000 de ore, unul economic are o durată de viaţă ce poate ajunge până la 10.000 de ore. Cu toate că becurile incandescente au o lumină caldă şi reproduc culorile aproape natural, cele economice au o lumină mai puternică. În funcţie de firma producătoare, model şi durata de viaţă, cel mai mic preţ pentru un bec economic este între 13 şi 55 de lei. În prezent, preţul unui bec economic poate fi de zece ori mai mare decât al unuia clasic. Specialiştii spun că, odată cu creşterea volumului de producţie, un corp de iluminat economic ar putea costa cu 30% mai puţin.
Să revenim puţin la principalele avantaje ale becurilor economice: durata mare de viaţă şi consumul redus de energie. Avem un calcul destul de simplu. Un bec economic de 20 W (care luminează ca unul de 100 W) cu durata de viaţă de 8.000 de ore costă 15 lei, în timp ce unul incandescent de 100 W, cu durata de viaţă de 2.000 de ore, costă un leu. Pentru 8.000 de ore de iluminat cu un bec economic plătim curentul astfel: 8.000 h X 20 W X 0,3 lei/kWh = 48 lei; cu 15 lei/becul = 63 de lei. Pentru 8.000 de ore de iluminat cu un bec incandescent plătim astfel: 8.000 h X 100 W X 0,3 lei/kWh = 240 de lei; 4 becuri de 2.000 h = 4 lei; în total înseamnă 244 de lei. Economia este astfel de 181 de lei. Adică 12 kilograme de carne la 15 lei, 16 kilograme de piept de pui la 11 lei, 181 de pâini sau 120 de kilograme de cartofi la 1,5 lei/kilogram. Pentru a afla totalul banilor economisiţi, trebuie să înmulţim această sumă cu trei-cinci becuri, câte avem într-o casă. Becurile economice se încing mai greu decât cele incandescente, sunt înlocuite mai rar şi produc lumină albă. Ca dezavantaje enumerăm dimensiunile mai mari şi faptul că se pot arde de la fluctuaţiile de tensiune: dacă se arde becul, arunci un leu în loc de 15. Vânzările de becuri economice au început să crească în ultima vreme. „De când au făcut reclamă la becurile economice, toată lumea cumpără. Cea mai bună marcă de becuri economice costă între 15 şi 18 lei, dar diferenţa la contor se vede. În plus, au şi durata de viaţă mai mare, de până la şase ani. Şi cele chinezeşti sunt mulţumitoare şi sunt şi mai ieftine. Eu am de mult timp becuri economice acasă“, a spus Maria Afronie, vânzătoare la un mare magazin din centrul Craiovei.
Olandezii de la Philips au inventat becul fluorescent
Specialiştii care dictează politicile globale sau europene spun că trebuie găsite soluţii de eficienţă energetică tot mai mare în următorii ani. În acest context, statisticile arată că în UE există 3,6 miliarde de becuri ineficiente. Anual, producătorii de corpuri de iluminat vând aproximativ 2,1 miliarde de becuri incandescente şi numai 180 de milioane de becuri eficiente din punct de vedere economic. Statisticienii arată că, dacă ar fi folosite cu 50% mai multe becuri economice, Europa ar face o economie anuală de şapte miliarde de euro. Media europeană a folosirii becurilor economice este de 2,71/gospodărie, în timp ce în România sunt folosite numai 0,2/gospodărie. Germanii folosesc în medie 6,5 becuri economice, danezii – 4,9, iar cehii – 2,9. Înaintea românilor se află polonezii şi bulgarii – 0,5 becuri economice/gospodărie.
Istoria becului electric a început la sfârşitul secolului al XIX-lea. Primul bec a fost testat de englezul Sir Joseph Swan şi era format dintr-o bucată de hârtie şi un filament subţire. Invenţia lui a fost recunoscută de autorităţile britanice în 1860. Primul bec incandescent datează din 1878, când Swan a introdus o bucată subţire de celuloză într-un glob de sticlă, care apoi a fost închis ermetic. El a încălzit apoi filamentul, a aspirat gazele obţinând vid în interiorul globului. În 1879, Thomas Edison a inventat becul care seamănă cu cele cunoscute de noi astăzi, pe care l-a conectat la circuitul electric. În 1882, Edison a construit prima centrală din New York, care producea curent suficient pentru 10.000 de becuri.
Cel mai vechi bec din lume stă aprins nonstop din 1901 şi se află în SUA. În 2007, el a intrat în Cartea Recordurilor. Primul bec fluorescent se leagă de compania olandeză Philips. În 1934 a fost inventat becul cu mercur de înaltă presiune. Atunci au avut loc etanşarea cu cuarţ a firelor de tungsten şi producerea unui nou praf fluorescent. În 1938, Philips a lansat becul fluorescent. Producerea acestor becuri la dimensiuni mici a avut loc abia în 1980, când a fost lansat becul fluorescent compact cu tub scurt.
