Ceea ce trebuia să fie o vacanță la Disney World s-a transformat într-o fugă disperată din calea terorii. „Gabriela” – nume fictiv – locuia în Guayaquil, Ecuador, unde avea o viață tipică de clasă de mijloc: un job stabil la televiziune, o casă cu ipotecă și o fiică înscrisă la școală privată. Nimic nu prevestea că, în câțiva ani, va ajunge să se ascundă de oficialii americani, cu o cerere de azil incertă.
Totul a început cu un telefon: o voce necunoscută îi cerea bani și o avertiza că va fi împușcată dacă refuză. Persoana știa deja unde lucrează și numărul de înmatriculare al mașinii. Era prima dovadă că bandele criminale nu vizau doar „milionarii”, așa cum Gabriela crezuse până atunci.
Când bunicul fiicei sale a fost răpit, realitatea a devenit insuportabilă. Familia a primit clipuri video în care bărbatului i se tăiau degete, iar apoi un ultim semn de batjocură: un deget lăsat într-o sticlă. Răscumpărarea nu l-a salvat – a fost ucis.
Înspăimântat, partenerul Gabrielei a insistat ca ea și fiica lor să plece în SUA, sub pretextul excursiei la Disney. Nu s-au mai întors.
Blocaj în sistemul american de azil
Gabriela se numără acum printre milioanele de persoane cu cereri de azil în așteptare. Oficial, legea americană recunoaște cinci motive pentru acordarea protecției: persecuții pe bază de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență la un grup social. Violența cartelurilor nu se încadrează clar în niciuna dintre aceste categorii.
Experții în imigrație avertizează că procesul devine tot mai dificil. Aproximativ 70% dintre cereri sunt respinse. Sub administrația Trump, numărul persoanelor aflate în detenție în timp ce își așteaptă cazul a crescut semnificativ – peste 60.000 de migranți se află acum în centre de detenție.
Carteluri: teroriști sau pretext pentru respingere?
Donald Trump a desemnat unele carteluri drept „organizații teroriste”, o măsură care ar putea ajuta anumite victime să fie recunoscute ca refugiați. În același timp, există riscul ca cei care au plătit extorcări pentru a supraviețui să fie acuzați că au oferit „sprijin material” acestor grupări – chiar dacă au fost constrânși.
„Problema este că acești oameni suferă de oroare și trăiesc cu frica pentru viața lor”, explică Mario Russell, director al Centrului pentru Studii privind Migrația din SUA. El susține că legislația ar trebui adaptată la realitatea violenței cartelurilor, care acționează adesea „ca și cum ar fi guverne paralele”.
Vieți suspendate
Gabriela trăiește acum cu frica unei razii și cu nesiguranța unui viitor incert. În SUA există o restanță de aproape patru milioane de cazuri de azil. Pentru mulți, decizia finală durează ani.
Povești similare abundă. Luis, un șofer de taxi din Durán, a fugit după ce bandele au început să extorcheze cooperativa sa: „Nu m-am gândit niciodată să emigrez. Dar prea mulți prieteni au fost uciși pentru că au refuzat să plătească.”
În ciuda disputelor politice și a sondajelor care arată o Americă divizată pe tema imigrației, cei ca Gabriela, Luis și Maria – o altă mamă refugiată – insistă că sunt victime, nu infractori.
„Vrem ceea ce își dorește toată lumea”, spune Gabriela. „Să muncim, să trăim într-un stat de lege și ordine și să nu mai trăim în teroare, fără să știm dacă noi sau copilul nostru ne vom întoarce acasă.”
Citește și: Armata nigeriană salvează 76 de persoane răpite de „bandiți” în statul Katsina
