Înţelegerea dintre ICM Târgu Jiu şi CET Govora, prin care prima renunţa de bunăvoie la 50 de milioane de lei (500 de miliarde de lei vechi) ridică mari semne de întrebare în privinţa destinaţiei a aproximativ cinci milioane de lei. Oficial, banii au fost plătiţi de CET unui executor judecătoresc, dar acesta spune că habar nu are de ei.
GdS a relatat pe larg înţelegerea dubioasă dintre cele două societăţi. Pe scurt, Întreprinderea pentru Conservarea Minelor (ICM) avea de recuperat aproximativ 110 milioane de lei de la CET Govora. ICM a fost înfiinţat cu scopul de a prelua datoriile şi creanţele fostei Companii Naţionale a Lignitului Oltenia. După ce s-a trezit cu o pleaşcă de câteva sute de milioane de lei de recuperat, ICM a început să dea din colţ în colţ, mai ales că avea, la rândul ei, de plătit statului circa 20 de milioane de lei. Băgată în faliment de o firmă a lui Clement Mocanu, ICM a ajuns pe mâna lichidatorilor, care au dorit să recupereze şi ultimul leu de la creditori, printre care şi CET Govora. Fiecare lichidator a avut însă metodele sale. Primul, BNP Consult din Craiova, dorea să execute întreaga sumă de 109 milioane de lei şi ajunsese în punctul să recupereze banii, dar, la presiunea oficialilor din minerit şi a Ministerului Economiei, a fost înlocuit cu alt lichidator, SC Rovigo SRL din Bucureşti, patronată de Vasile Deleanu, despre care presa centrală a spus că era informator al Securităţii. După preluarea frâielor de către Deleanu, a apărut şi prima tranzacţie suspectă, cea încheiată cu CET Govora. Termocentrala deţinută de Consiliul Judeţean Vâlcea trebuia să plătească aproape 30 de milioane de euro către ICM în contul cărbunelui livrat de fostul CNLO. Invocând un posibil faliment al CET, Rovigo a fost de acord să şteargă cu buretele jumătate din suma pe care o avea de încasat, bani publici, de precizat, şi a încasat comisionul de 1%, aproximativ 500.000 de lei. Ceea ce dă de bănuit este introducerea pe firul tranzacţiei a unui executor judecătoresc din Bucureşti, care pare un paravan pentru plata a peste un milion de euro. Către cine nu se ştie. Nici unul dintre actorii implicaţi în înţelegerea dintre ICM şi CET Govora, de la directori, la avocaţi, nu ştie unde s-au dus banii. Şi asta, în ciuda faptului că în tranzacţie scrie negru pe alb că banii se duc în contul executorului judecătoresc. Evident, acesta neagă că ar fi primit vreun leu.
Executorul, sperietoare de debitori
Concret, în vara anului trecut, ICM, prin lichidatorul Rovigo, şi CET Govora s-au împăcat, după ani de procese, în care s-au târât reciproc prin sălile de judecată. Pacea a fost parafată printr-o tranzacţie prin care ICM renunţa la 50 de milioane de lei din cele 109, cât avea de recuperat de la CET Govora. La prima vedere, totul părea echitabil. Termocentrala scăpa de ditamai datoria, iar ICM se putea lăuda că a recuperat banii statului. Chit că-i recupera tot de la o unitate a statului. Toată lumea ar fi fost fericită dacă în tranzacţie nu ar fi fost trecut şi numele executorului judecătoresc Gheorghe Tănase din Bucureşti. Potrivit actelor, acesta a ieşit cel mai câştigat din afacere, urmând să primească nu mai puţin de 10% din suma pe care se angajase CET-ul să o plătească, adică 4,8 milioane de lei. Ceea ce trezeşte mari bănuieli este justificarea din tranzacţie pentru plata sumei. „Debitoarea CET Govora se obligă să plătească suma totală de 54.140.772,3 lei, reprezentând: 49.317.274,3 lei debit, 952 de lei cheltuieli de executare, 486.900 de lei onorariu de executare, 4.335.646 de lei alte cheltuieli/taxe“, se arată în tranzacţie. Ce înseamnă „alte cheltuieli/taxe“ rămâne un mare mister chiar şi pentru executor. „Onorariul de executare a fost calculat şi taxat conform legii, dar despre o sumă cu titlul <<alte cheltuieli taxe>> nu ştiu absolut nimic. Repet, nu am cunoscut detalii ale tranzacţiei dintre SC CET Govora SA şi creditoarea sa. În documentul prin care certifică tranzacţia, ei pot spune ce vor. Concret, în acest dosar eu nu cunosc detaliile tranzancţiei. Eu am fost notificat de creditor şi am reacţionat legal, adică am blocat conturile debitorului – SC CET Govora SA. Speţa s-a încheiat pentru mine în momentul în care prin decembrie anul trecut creditorul m-a anunţat că trebuie să deblochez conturile debitorului. Asta practic înseamnă o stingere a litigiului şi în consecinţă o renunţare la executare“, a declarat executorul judecătoresc Gheorghe Tănase. Acesta a precizat că a fost folosit pe post de sperietoare pentru debitor. „Este vorba de unul dintre dosarele în care noi, ca executori, nu ştim prea multe detalii ale tranzacţiei. Respectiv creditorii ne sesizează numai ca să bage panica în debitori. De cele mai multe ori, cei din urmă reacţionează imediat şi se înţeleg cu creditorii care, la rândul lor, ne informează că litigiul este încheiat“, a mai spus Tănase. De fapt, potrivit legii, executorul nici nu putea încasa o sumă atât de mare. Articolul 37 din Legea nr. 188/2000 modificată prevede că, pentru creanţe mai mari de 100.000 de lei, un executor poate încasa maximum 6.300 de lei plus 1% din suma ce depăşeşte 100.000 de lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Adică, Tănase ar fi putut primi cel mult 555.000 de lei.
Curat faliment, dar uşor, că doare
Cum executorul a declarat că nu ştie nimic, am căutat un răspuns la conducerea CET Govora. Directorul economic, Constantin Lepădat, semnatar al tranzacţiei, alături de directorul general Mihai Bălan, a spus că nu cunoaşte detaliile tranzacţiei, dar a precizat că executorul nu a încasat uriaşa sumă. „De reţinut este că CET Govora va plăti doar jumătate din datorie. Executorul nu a primit această sumă. El ne-a blocat conturile. Noi am încercat să obţinem un ajutor de stat, dar…“, a spus Lepădat. Directorul a recunoscut că, aşa sărac cum este CET Govora, şi-a permis să plătească nu unul, ci mai mulţi avocaţi care i-au oferit suport pe parcursul proceselor şi la semnarea tranzacţiei. „Ne-au asistat mai mulţi avocaţi, printre care şi Şova (actual senator PSD de Olt – n.r.). Dacă i-am plătit? Păi cine face ceva fără bani?“, a completat Lepădat. Am încercat să găsim un răspuns la senatorul-avocat Dan Şova. Dar am rămas cu încercarea. „Nu am încasat nici un ban din suma despre care vorbiţi. Am fost remuneraţi pentru serviciile noastre, dar nu vă pot spune cu cât. Face parte din confidenţialitatea contractului“, a spus Şova, care a refuzat şi să spună dacă a primit sumă fixă sau comision din suma de care a scutit-o la plată pe CET Govora. În schimb, avocatul a menţionat un lucru care contrazice spusele lichidatorului Vasile Deleanu. Şova a spus că CET Govora nu putea fi băgată în faliment deoarece mai multe oraşe ar fi rămas fără căldură, în timp ce Deleanu a invocat tocmai teama de faliment ca justificare pentru renunţarea la jumătate din suma pe care o avea de recuperat. Ba, mai mult, patronul Rovigo „i-a convins“ şi pe reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor să gândească la fel. Într-o adresă din octombrie 2008, trimisă Rovigo, Direcţia Generală Juridică a ministerului crede că amânarea soluţionării litigiilor poate duce la „deschiderea procedurii insolvenţei CET Govora deoarece are datorii mari, caz în care este puţin probabilă recuperarea integrală a sumei de 49.317.274 de lei de către ICM“. Pe cine să mai crezi? Putea intra în faliment sau nu?
Şmecheria cu prescrierea
Şi asta nu e tot. Însăşi ştergerea cu buretele a 50 de milioane de lei din datorie miroase a ceva necurat, potrivit fostului lichidator al ICM, BNP Consult. Directorul Vlad Babov a declarat pentru GdS că tranzacţia nu este justificată deoarece ICM putea încasa întreaga datorie, dat fiind faptul că avea o sentinţă definitivă şi irevocabilă. „Reducerea la jumătate a datoriei s-a făcut pe baza unor expertize judiciare care cântau în strună CET Govora şi în care se spunea că mare parte din sumă s-a prescris. Or, noi, pe când eram lichidatorii ICM, am obţinut o sentinţă irevocabilă, în care judecătorul a decis că CET Govora datorează ICM 109 milioane de lei, nu 49 de milioane. Când s-o executăm, ne-au înlocuit. Acolo s-a făcut o şmecherie“, a acuzat Babov. Acesta a recunoscut că şi el s-a gândit să ameninţe termocentrala cu falimentul, dar că nu a pus-o niciodată în practică. Scenariul pus în scenă de actualul lichidator al ICM în cazul CET Govora s-ar putea repeta şi la alte societăţi de la care mai are de recuperat bani. Aşa că milioanele de euro se vor scurge nestingherite către buzunare mai mult sau mai puţin obscure. Şi totuşi, cine a încasat milionul de euro de la Govora?
