Ford aduce ca proprietar al fabricii din Craiova o firmă offshore din Olanda, care oferă în plină criză finanţări de 250 de milioane de euro din fonduri proprii. Va plăti gigantul american impozitele reale către statul român?
Gigantul american Ford a anunţat, în urmă cu câteva zile, că va opera o majorare de capital social la Ford România SA, în valoare de 250 de milioane de euro, pentru a demara investiţiile în fabrica de la Craiova. Operaţiunea va fi realizată prin Ford Capital BV – o societate cu răspundere limitată cu sediul în Amsterdam – Olanda. Practic, societatea olandeză va controla 97,6% din capitalul social al Ford România, urmând ca Automobile Craiova SA (ACSA) să deţină restul de 2,4%. La ACSA, pachetul majoritar de 72,4% este deţinut de Ford Motor Company, iar restul, de SIF Oltenia – 22,06% şi mici acţionari – 5,5%.
La solicitarea presei, reprezentanţii Ford au venit cu precizări. „Cele 250 de milioane de euro provin din fonduri proprii ale Ford Motor Company“, a susţinut Nadia Crişan, reprezentanta Ford România. Din cele afirmate de reprezentanţii gigantului american, „Ford Capital BV deţine acţiuni la foarte multe dintre companiile create de Ford“, fiind de multe ori societatea finanţatoare a acestora.
De ce finanţarea nu este făcută prin FMC, ci de un SRL al grupului, localizat în Amsterdam? Pentru o posibilă explicaţie, trebuie să vedem cum se fac afacerile la nivel mare în România – o ţară cu economie emergentă care are costuri de producţie mici, dar fiscalitate relativ mare. Potrivit statisticilor publicate de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), Olanda era în octombrie 2008 pe primul loc în clasamentul pe ţări de rezidenţă a investitorilor în societăţi comerciale cu participare străină la capitalul social – 3.413 firme, cu capital social de peste cinci miliarde de euro. O statistică pe 2007 spune că pe primul loc în structura exporturilor României în Olanda se aflau maşinile, aparatele, echipamentele electrice şi părţi ale acestora – 20,3%, precum şi vehicule, aeronave, vase şi echipamente auxiliare de transport – 17,4%. La importuri, tot cele două domenii conduceau, cu cote de 37,2%, respectiv 15,9%. Migraţia mărfurilor finite produse în România către Olanda pare explicabilă dacă avem în vedere facilităţile fiscale şi reglementările economice în domeniu. Una dintre aceste facilităţi este evitarea dublei impuneri a obligaţiilor fiscale – România a avut sau are acorduri cu 76 de state. Cu Olanda este vorba de două acte normative: primul cu aplicabilitate în intervalul 1 ianuarie 1980 – 31 decembrie 1999, iar al doilea – începând cu 1 ianuarie 2000. În textul actului avem impozitele asupra cărora se aplică tratatul. Astfel, în Olanda acestea sunt: impozitul pe venit, pe salarii, pe societate, pe dividende şi pe capital. În România, acestea sunt: impozitul pe veniturile persoanelor fizice, pe profit, pe salarii şi alte remuneraţii similare, pe venitul agricol şi pe dividende. Practic, unei firme rezidente în una dintre cele două ţări i se deduc aceste impozite în cealaltă pe baza actelor doveditoare. Mai important este că Olanda este o placă turnantă către paradisuri fiscale prin care operează zeci de companii multinaţionale americane, de aceea ne punem întrebarea dacă Ford va plăti impozitele aferente către statul român.
Toate drumurile duc la… Amsterdam
Reprezentanţii Ford spun că maşinile produse la Craiova vor ajunge la dealerii naţionali Ford de pe mapamond, ceea ce este adevărat: „Ford România va vinde aceste maşini către companiile naţionale de vânzări din cadrul Ford Europa şi alte companii naţionale de vânzări ale Ford, la nivel global“, a afirmat Nadia Crişan. De acord cu ei. Practica a demonstrat că firmele pot ajunge la acest rezultat şi pe alt traseu.
Să vedem cum poate ocoli impozitele la stat o companie străină care face producţie în România. Să presupunem că o societate realizează în România produse la valoarea de piaţă de 10.000 euro/produs, iar costurile sunt de 7.000 euro/produs. Restul de 3.000 de euro/produs ar trebui să fie profit pe care să plătească impozit statului român. Cum se poate evita acest lucru? Simplu. Producătorul îşi înfiinţează un SRL la Amsterdam – Olanda, pentru care nu are nevoie decât de un capital social de 18.000 de euro şi un sediu social permanent. Ulterior, firma românească exportă produsele către acest SRL la preţul de 7.001 euro/bucată, având profituri de 1 euro/bucată. La un export anual de 300.000 de produse, profitul firmei româneşti este de 300.000 de euro, iar impozitul de 48.000 de euro. Din Portul Amsterdam, produsele sunt reexportate la 7.002 euro/bucată. În cazul nostru, profitul este de 600.000 de euro, iar impozitul pe profit – 31,5%, adică 189.000 de euro. Nivelul impozitării poate fi însă mult diminuat prin negocieri. Antilele Olandeze sunt paradis fiscal, aşa că impozitul pe profit este extrem de mic: 2,4 – 6%. De aici, produsele merg în toată America Latină: Venezuela, Peru, Argentina, Brazilia, etc. Preţurile de vânzare sunt de 9.999 euro/bucată, deci profitul este de 2.997 euro/bucată. La rulajul nostru, avem un profit de 899 de milioane de euro, un impozit minim ar fi de 21,57 milioane de euro, iar impozitul total s-ar ridica la „doar“ 21,87 milioane de euro. Dacă ar plăti impozitul real statului român, acesta ar fi de 144 de milioane de euro. Firma face o evaziune netă legală de 122,13 milioane de euro/an. Antilele Olandeze constituie doar una dintre destinaţiile posibile. Altele pot fi: Bahamas, Bermuda, Insulele Virgine Britanice, Cayman etc. – America de Nord; Dubai, Emiratele Arabe Unite – Asia; Singapore, Maldive, Hong Kong – Extremul Orient, Tuvalu, Insulele Marshall – Australia, Oceania. Tratatele de evitare a dublei impuneri fac posibilă impozitarea dividendelor direct în paradisul fiscal, fără să fie nevoie şi de alte artificii.
Înfiinţarea unor firme offshore în paradisurile fiscale este uşor de obţinut. Taxele percepute de statele gazdă sunt aproape simbolice, cu condiţia ca firmele să nu desfăşoare activităţi economice aici. Alte avantaje notabile: stabilitatea fiscală şi păstrarea anonimităţii acţionarilor şi a secretului bancar. Desigur, orice asemănare a situaţiilor descrise mai sus cu practicile Ford este pur întâmplătoare.
