Dupa 40 de ani de lacrimi, mirosuri grele si oase adunate in saci, Vasile a ajuns gropar profesionist
Pe la 11.30, Vasile, groparul-sef de la Sineasca, si-a pus sapa linga usa si i-a strigat pe ceilalti la masa. In „biroul“ lor de linga atelierul de cruci, intre cazmale, lopeti, tirnacoape si funii – uneltele meseriei -, cei patru barbati s-au strins infometati in jurul unui ziar plin de grasime de la salamul fript. Cu miinile batatorite, fruntile innegrite si cizmele de cauciuc cu noroiul uscat pina la buza s-au asezat la masa. Terminasera groapa, aveau timp: mortul avea sa vina cam intr-o ora, era abia la biserica.
Prima groapa a sapat-o la 15 ani, in Malu Mare. Mortul era un neam din rudarie. Nu s-a gasit un gropar pe aproape, asa ca Vasile a pus mina pe-o sapa si a pregatit locul. Nu stia mare lucru atunci, era tinar si nu apucase sa vada o inhumare. A facut groapa din ochi: s-a uitat la tron cit era de lung si de lat si dupa el a inceput sa sape. De adinca, a facut-o cit sa nu-l scoata pe mort ploaia si vremea de sub cruce.
„A iesit bine“, a spus Vasile Faina dupa 40 de ani de cind a bagat primul om in pamint. „Nu de profesionist, dar, oricum, m-am descurcat. Mi-a luat insa citeva ore bune, ca nu stiam nici cum si nici cu ce sa sap. De meserie m-am apucat serios dupa armata, pe la 19 ani. Angajat cu acte, cu tot ce trebuie, deh, sa cistig o piine cinstit“, a adaugat groparul.
Tehnica, maiestrie si… suflet
Acum, dupa o viata de munca si sute de inhumari trecute prin miini, Vasile face gropa ca la carte: cu masuratori exacte, cu unelte potrivite pamintului ori conditiilor meteorologice.
„Insemnez locul: 2,20 m lungime, 90 cm latime si 1,50 m adincime. Daca pamintul e moale – asa, ca acuma, dupa ploaie, dau cu cazmaua. De e mai tare – cum e iarna, la inghet, nu se poate decit cu tirnacopul. Sap, scot pamintul, totul cam in doua ore. Dup-aia astept. La sfirsit, cind e gata, bat cuiele, il leg cu funii la doua capete si-l las inauntru. Pamintul il arunc cu lopata peste tron“, a explicat Vasile.
In 40 de ani, Vasile a facut sute de gropi, nici nu le mai tine minte numarul. A ingropat si copii si oameni in puterea virstei si batrini. Peste nici unul n-a putut insa sa arunce cu nepasare bulgarii de pamint. Om simtitor din fire, a bocit pe fiecare de parca i-ar fi fost frate ori mama.
„Nu pot sa ma abtin. Pling dupa ei, de cind le sap groapa. Iar cind vine mortu’, cit timp cinta popa, iar lumea boceste, stau deoparte si imi inghit lacrimile. Ca-mi pare rau de el, oricine-ar fi, e om si se duce, n-are nici o vina…“, a marturisit Vasile, lacrimind din nou, fara sa-si aminteasca insa pe a cui moarte o regreta.
Gropile lui Vasile, Canalul Dunare-Marea Neagra
Doua, trei pe zi, citeva zeci pe luna, haurile sapate de miinile batatorite ale lui Vasile au umplut cimitirele Craiovei.
„In 40 de ani… pai, daca era, sapam al doilea Canal Dunare-Marea Neagra“, a apreciat barbatul nenumaratele gropi pe care le-a facut cazmaua lui. Fara o zi libera – ca asa e meseria asta, „non-stop“ – fara Craciun, fara Paste, barbatul de 55 de ani abia daca-si mai aminteste ziua cind s-a odihnit cu adevarat. De ris ori glumit, nici nu mai poate fi vorba: cu atita jale in jurul lui, miros de tamiie si oseminte deshumate la sapte ani, Vasile a uitat demult ce-nseamna veselia. Nici macar de ziua de nastere nu-si aminteste altfel, decit daca a plins o data sau, dimpotriva, a tinut-o intins ore in sir.
„Daca ne uitam in registru… de Pastele asta am avut doua inhumari, de Craciun, din fericire, nici una. Dar a doua zi, pe 26 decembrie, am ingropat patru persoane. De ziua mea am plins doar o data, ca a vrut Dumnezeu sa moara numai unul“, a afirmat groparul, rupind cu degetele aspre o aschie din cizma de cauciuc.
Lege de gropar: ii ingrop pe toti, in afara de ai mei
Barbati, femei, necunoscuti, dar si matusi, vecini, toti pe care a vrut Dumnezeu sa-i ia au ajuns la tirnacopul lui Vasile. Numai neamurile apropiate nu le-a ingropat el: nu l-a lasat nici inima, dar nici legea nescrisa a groparilor.
„Noi pe-ai nostri-i dam la altii. Nu se poate altfel, e o lege a noastra, a groparilor. Mi-au murit mama, tata, ginerele… Nevasta a facut trei luni de cind s-a dus. Am chemat un gropar strain s-o puna in pamint, doar nu era s-o ingrop eu pe femeia cu care mi-am trait viata si am avut copiii. Doamne, fereasca sfintul, pai muream acolo si eu“, s-a tinguit Vasile, ajuns la capatul puterilor.
Meserie nu prea usoara, datul cu cazmaua in tarina de veci l-a sensibilizat pe Vasile, in ciuda obisnuintei de-o viata. Iar cind e vorba de o deshumare, lucrurile sint cu atit mai greu de suportat.
„Avem manusi, nu-i vorba, ne-au dat si spirt… Chiar acum astept un mort. Ca sa-l bag in groapa a trebuit sa scot altul – o fetita de patru ani. Oasele sint in sac, linga groapa… Mai e si o papusa acolo, vai de pacatele mele…“, s-a opintit barbatul, inghitind greu. „Iar vara, vara e cel mai rau sa faci o deshumare de sapte ani: miroase. Si daca mortul a fost formolizat bine, poti sa-l scoti cam intreg…“, a adaugat groparul.
Prima la suferinta – pomana mortului
Cu toata tristetea din viata lui, cu toata inima cernita si de-ai lui si de-ai altora, Vasile stie insa ca nu are de ales. Fara sa fi facut vreo scoala, crescut in rudarie, acolo unde parintii nu prea aveau obicei sa-i invete pe copii vreo meserie, n-a avut ce alege de la viata. Bine ca i-a dat Dumnezeu brate puternice, de-l tin si acum. Cu sufletul e mai greu, ca asa a fost dintotdeauna, mai sensibil. De bine, de rau, cu cele patru milioane pe luna duce piine la copii si nepoti. E drept ca exista si pachetelul traditional – pomana -, dar nu se-mbogateste nimeni dintr-o batista, un colac si-o lingura de coliva. Mai mult n-a vazut Vasile niciodata. Dar nici nu a rivnit.
„Pai, vad omul ca plinge la capu’ mortului de sa cada jos si eu sa-i mai iau si banii?… M-ar mai rabda pe mine pamintul?!“, a conchis barbatul.
Pe ritmuri BUG Mafia sa ridem cu groparii!
„Afara e-ntuneric,/ S-aprind lumini in casa, / Iar in mormint e rece/ Si mortii nu-mi dau pace. // Groparul e nemernic, / Sever, slut si brutal, / Deschide-mi-ar mormintul / Afara ca sa dau…“, zicea intr-o vreme Faramita Lambru.
In alta epoca, ceva mai incoace, lua nastere groparul hip-hop. Exemplificam cu unul dintre hiturile trupei BUG Mafia:
„Suparat o iau usor inapoi spre cimitir,
S-a-ntors totul pe dos si nu vreau sa mai vad nimic.
Ma rog iar de gropar care doarme ling-un rug:
Ha, batrine, scoala-te si baga-ma-n cosciug,
S-apoi toarna peste mine un munte de granit,
Caci ce-am vazut afara, mai rau e ca-n mormint…“.
