Desi ministrul sanatatii, Mircea Cinteza, „trimbiteaza“ de la inceputul acestui an pe multe posturi de televiziune, prin interviuri si in presa, ca „problema medicamentelor“ s-a rezolvat, mass-media apreciaza ca aceasta este „la pamint“, iar pentru justificarea situatiei Domnia sa arunca vina pe altii si ameninta cu controale, pedepse si destituiri, in timp ce furnizorii acestora avertizeaza ca vor sista livrarile catre farmacii si spitale, iar farmaciile nu mai onoreaza gratuitati decit pentru sugari si pentru citeva boli – daca le mai livreaza si pe acestea – si compensatele se mai acorda ici-colo.
Dam dreptate furnizorilor si farmaciilor sa recurga la aceste masuri extreme, deoarece banii cuveniti trebuie sa circule nu numai pentru a asigura un anumit profit, ci si pentru aprovizionari periodice si pentru a nu se ajunge la faliment. Dar ne intrebam retoric: cum ramine cu viata bolnavilor si a batrinilor pensionari care au platit ani de zile cotele de asigurare, pentru a-si pune batrinetile la adapost si a le face linistite, caci de fericire sau de un trai mai bun in lumina dictonului basescian cu care a cistigat alegerile – si pe care, cu emfaza si fara control, il repeta frecvent – „Sa traiti bine!“ – nu se poate vorbi pentru ei. Cit de „bine“, ne intrebam, cind masurile guvernantilor actuali au vaduvit bugetul tarii prin mult-laudata „cota unica“, favorizindu-i pe cei cu venituri mari si impunind prin aceasta noi masuri impovaratoare celor carora li se ureaza „Sa traiti bine?“ – mariri de impozite de tot felul, ca pe vremea fanariotilor, de accize si ale costului carburantilor, gazelor, ale curentului electric si agentului termic, care au declansat cresterea in lant a preturilor produselor, serviciilor si utilitatilor, amenintind deficitul bugetar, inflatia si admiterea in UE in 2007.
Urmare a acestora, nu numai in urbea noastra, ci in intreaga tara, cei care ar trebui sa fie „beneficiarii“ de drept ai asigurarilor de sanatate si ai ocrotirii sociale, in special pensionarii, alearga din farmacie in farmacie intr-un „cros“ interminabil si innebunitor, fara ca retetele sa le fie onorate, iar cosmarul celor care ar trebui sa obtina medicamente gratuite in lumina legiuitorilor tarii este si mai mare. Si, culmea, in acest nefericit periplu sint antrenati si impulsionati si de listele afisate si comunicate de Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate la farmaciile care onoreaza medicamente compensate si gratuite, dar farmacistii acestora ridica din umeri – inducere in eroare!!
Potrivit dictonului latin „Et in Arcadia eqo“ si eu am fost si sint angrenat in acest „cros“ greu si aproape sigur de nesolutionat de catre autoritatile in drept, cutreierind, ca toti cei in cauza, toate farmaciile ca eroul calinescian, Costache Giurgiuveanu, din romanul „Enigma Otiliei“, cu urmatoarele deosebiri: el, din avaritie, a colindat toate farmaciile din Bucuresti pentru a obtine un „cistig“, o „economie“ de 50 de bani; pensionarii alearga fara a le obtine de drept si pentru ca punga nu le permite sa le cumpere la pret intreg. Noroc ca municipiul nostru nu dispune de numarul farmaciilor Capitalei.
In aceasta lunga si dificila alergare am intilnit, totusi, si intelegerea, amabilitatea si omenia in doua farmacii: „Izvorul Tamaduirii“, patron – doamna farmacista Tolea Alexandrina, si „Petrifarm“, patron – domnul farmacist Petre Daniel, carora li se cad multe multumiri.
Dar ce sa faca dumnealor, cind in „hora“ aceasta sint prinsi mii si mii de pensionari suferinzi si cind „problema medicamentelor“ gratuite nu e numai „la pamint“, ci profund „ingropata in pamint“, daca organele sanitare in drept si guvernul nu vor asigura fondurile necesare. Pot multumi doua farmacii si doi farmacisti cu suflet toti pensionarii Craiovei si ai judetului Dolj?
S-ar putea ca in locul medicamentelor autoritatile in masura sa le adreseze pensionarilor indemnul mai practic decit al presedintelui Basescu „Sa traiti bine!“ – alergati, miscarea e sanatoasa!
Pina atunci, „crosul“ pensionarilor continua, antrenindu-se probabil pentru viitoarele concursuri atletice europene, mondiale si olimpice, daca intre timp nu vor ajunge la „finisul“ care sa puna capat acestui „cros“.
