Batrinul se roaga sa moara inainte sa cada casa pe el
La Primaria Catunele sint inregistrati 70 de veterani de razboi si urmasi ai acestora, care primesc pensii de citeva sute de mii de lei dupa ce au luptat ani de zile pe front. Batrinii care au mai ramas in viata sint trecuti de 70 de ani, iar razboiul li se pare acum atit de departe incit parca l-ar fi trait in alta viata. Ei spun ca nici atunci nu era bine, dar erau tineri si priveau viata si moartea cu mai mare usurinta. Nici acum, la batrinete nu se sperie de moarte. Ii sperie mai mult anii care-i mai despart de ea. Ei spun ca pe front nu s-au temut atit de mult cit se tem acum de batrinete, de boala si de lipsuri.
Ion Albici este unul dintre cei mai batrini oameni din sat. El are 80 de ani si traieste singur pentru ca sotia lui a murit, iar copiii sint la casele lor si il viziteaza cind pot. Batrinul se plinge ca e bolnav si spune ca iarna este cel mai greu, fiindca trebuie sa faca rost de lemne ca sa se incalzeasca.
„A mai murit unul! Cred ca eu urmez!“
Ion Albici a fost pe front alaturi de toti barbatii din sat. El spune ca poti sa-i numeri pe degete pe cei care au mai ramas in viata. Unii au murit in transee, altii, dupa ce au venit acasa, din cauza Ion Albici este unul dintre putinii batrini din sat care au fost in razboi si stiu ce inseamna viata pe front. El povesteste ca a fost la un pas de a-si pierde piciorul. Pentru anii petrecuti pe cimpul de lupta si in spitale, batrinul a fost recompensat cu o pensie de 350.000 de lei, bani care ii ajung sa-si ia lemne pentru o saptamina.bolilor si a ranilor, iar altii-de batrinete.
„Nu mai sintem asa multi dintre cei care am fost in razboi. In fiecare an se mai duc cite patru-cinci. A mai murit unul! Cred ca eu urmez! Eu as vrea sa mor, ca nu mi-e frica, dar nu mori cind vrei tu“, a suspinat batrinul. El povesteste ca a luptat undeva in Ungaria, in 1943. Pe front nu a stat decit un an, dar a mai stat doi in spitale.
„Am luptat in linia intii. Prin noi treceau gloantele. Putini au fost cei care au scapat cu viata. Nu ne mai mira cind mureau linga noi tovarasii de front. Te uimea mai mult faptul ca a mai trecut o zi si tu tot n-ai murit. Eu am avut mare noroc. Am stat doi ani in spital la Cluj si am fost la un pas sa-mi taie piciorul. Nici acum nu stiu cum am scapat“, a spus Ion Albici. Pentru cei trei ani de front, batrinul primeste acum 350.000 de lei pensie de veteran de razboi.
„Ce ma fac daca traiesc si iarna viitoare?“
Grijile batrinetii par sa-l sperie mai mult decit perioada petrecuta in razboi. Pentru ca e prea bolnav ca sa mai poata munci, el nu poate creste nici macar gaini sau porc, iar despre munca in gradina sau la cimp nici nu mai poate fi vorba la cei 80 de ani ai sai.
Lipsa lemnelor pentru iarna l-a facut sa taie parul din curte si sa-l puna pe foc. A avut lemne pentru citeva zile, iar apoi a trebuit sa caute alta solutie. A plecat in fostele cariere miniere si a scos carbune din pamint ca sa-l puna pe foc.
„Ne lasa sa cautam pe dealurile astea unde a fost cariera. Mai gasim bucati de carbune. Am fost si eu, dar nu am putut face mare lucru. Am dat 150.000 de lei la niste vecini sa-mi aduca si mie trei carute, ca altfel nu ieseam din iarna. De-asta am scapat, dar ce ma fac daca traiesc si iarna viitoare?“, se intreaba cu teama batrinul. El spune ca, pe linga grija lemnelor, o mai are si pe cea a casei, care sta sa cada in orice moment. „Sper sa nu cada pina oi muri eu. Cine s-o mai repare si pe asta?“.
