Praznicul Nasterii Domnului Iisus Hristos are pentru noi o importanta deosebita, fiind sarbatoarea familiei, a parintilor si bunicilor, a rudelor si in special a copiilor. Poporul roman nascut crestin a pastrat gingasia, durerea, ingrijorarea SFINTEI familii asa cum a fost cu doua milenii inainte, fiindca geneza poporului roman este contemporana cu minunea din Bethleem.
Mos Craciun este o realitate a copilariei poporului nostru, un suspin, o dorinta vie si o satisfactie desavirsita, un izvor de creatie literara rezumat in COLINDE.
Colindele sint un catehism viu, o predica rarisima care a dainuit si dainuieste peste veacuri. Iisus este cel vesnic, nascut din Tatal, este acel Mos Craciun nascut din Fecioara… ca sa creasca… sa ne mintuiasca.
Colindele si cintecele de Stea, Vicleemul si Irozii sint primele incercari de teatru public cu tema religioasa, ele scotind in evidenta pe raufacatori si pacatosi, pe cei ce blestema si injura, pe cei ce traiesc in nedreptate pe de o parte, iar pe de alta parte in ele gasim bunatatea, milostenia, gefelnicia si rabdarea, trasaturi oferite si credinciosilor.
Colindele si cintecele de Sarbatori nu sint numai o colectie de sfaturi si recomandari, ci ele angajeaza toata natura ca si in noaptea istorica a Nasterii, iar bastinasii nostri i-au adaugat ieslei saraci si cetina sau Bradul, podoaba Carpatilor nostri.
Bradul de Craciun este bucuria celor mici si semnul de grija si noblete al parintilor. Copiii privesc Bradul cu emotie, asteptind ca din umbra lui sa apara Mos Craciun pentru ca Mos Craciun era si in vremea lor Batrinul Mos Craciun… si aducea daruri multe la fetite si baieti.
In aceasta lume de basm si-au tesut amintirile in istoria nescrisa batrinii nostri, pe care, daca nu-i avem, trebuie sa-i pretuim.
Frumusetile Carpatilor nostri sint innobilate in cetinita cetioara si coroana de trandafiri…
Sus in virful muntelui
Pe la crucea bradului
Pe o scara de argint
Se coboara Domnul Sfint
El coboara arareori
Numai pe la Sarbatori
Nasterea Domnului ne aduce in suflet frumusetea si puritatea copilariei si chiar acele simtaminte care, traite aici, lasa urme de neuitat de-a lungul intregii vieti. Simtim cum reintinerim cu fiecare data cind din an in an Iisus redevine copil si porneste ca de la inceput pe drumul vietii pamintesti, luindu-ne cu El.
Renastem o data cu El si crestem impreuna cu El. Redevenim curati si buni ca si copilul sfint intrupat tocmai pentru aceasta, ca sa ne redea starea de puritate si sa ne faca mai buni, sa ne spuna ca este posibil sa ne regasim si dupa ce ne-am pierdut, ca e posibil sa ne curatim si dupa ce ne-am intinat de multe greseli, ca e posibil sa speram ajutorul si dupa ce am pierdut orice speranta, ca si renasterera noastra in orice domeniu este posibila.
Si acum te las, fii sanatos!
Si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cind esti voios
Romane sa fii bun!
