In ultimii 12 ani, tot mai multe unitati din industria alimentara au fost nevoite sa-si inchida portile, nefiind pregatite sa depaseasca o perioada de tranzitie lunga si anevoioasa. Distrugerea zootehniei, practicarea unei agriculturi paguboase si fiscalitatea crescuta au fost principalele motive pentru care 35% din societatile producatoare din industria alimentara existente inainte de 1989 s-au inchis in ultimii ani, crescind „productivitatea“ numarului de someri.
Aceasta situatie incerta s-a rasfrint in mod direct asupra romanilor, fideli consumatori de produse agroalimentare, care s-au confruntat cu o crestere permanenta de preturi, in timp ce veniturile pastrau cote modeste.
In ultimul timp, atit sindicalistii, cit si patronatele cauta masuri reale de redresare a industriei alimentare romanesti, considerind ca prelungirea situatiei actuale ar duce majoritatea unitatilor de profil la autodesfiintare. Conducerea Federatiei Nationale a Sindicatelor din Industria Alimentara (FNSIA) este de parere ca prelungirea crizei existente in acest sector economic ar duce in doi – trei ani la inchiderea a peste 50% din societatile producatoare din industria alimentara. Aceste probleme vor fi discutate pe 9 si 10 octombrie, la Baile Felix, in cadrul Consiliului National al Federatiei.
Abatoarele si fabricile de zahar, primele pe lista inchiderii
Industria carnii si a preparatelor din carne a fost sectorul cel mai afectat in ultimii 10 – 12 ani. Faptul ca materia prima interna a fost din ce in ce mai putina, iar taxele vamale ridicate au impiedicat achizitionarea carnii din import a dus la desfiintarea foarte multor abatoare.
Nici in industria zaharului, lucrurile nu au fost cu mult diferite, scaderea productiei interne de sfecla de zahar facindu-i pe producatori sa se indrepte catre achizitionarea materiei prime din import. Numai ca multi dintre acestia s-au lovit din nou de fiscalitate si de taxele vamale:
„Inainte de 1990 existau in Romania 33 de fabrici de zahar. Acum au mai ramas 11. Atitea se regasesc in acte, dintre fostele unitati, dar, in fapt, mai functioneaza doar noua. Este drept ca au mai aparut unitati private, dar si acestea s-au impiedicat de aceleasi probleme“, spune Dragos Frumosu, prim – vicepresedinte al FNSIA.
Despre soarta fabricilor de conserve de legume si fructe nu se poate spune ca a fost una mai stralucita. Din cele 15 unitati existente in perioada comunista mai functioneaza doar cinci.
Conducerea FNSIA sustine ca un rol important in desfiintarea institutiilor agroalimentare l-a avut si implicarea politica in procesul de privatizare:
„Multe dintre aceste unitati au fost privatizate, fara a fi respectate anumite conditii. Exista destule situatii in care, dupa cumparare, noul proprietar a inceput sa dea oamenii afara, iar dupa un an a inchis portile unitatii. Daca procesul de privatizare se realiza conform unor standarde, atunci nu ar fi existat astfel de situatii“, spune Dragos Frumosu.
Traiasca zonele defavorizate!
In industria alimentara nu se poate vorbi de o concurenta loiala, atita timp cit statul acorda unor producatori anumite facilitati, iar altii sint nevoiti sa plateasca tot felul de taxe. O astfel de situatie a aparut o data cu stabilirea zonelor defavorizate, unde producatorii care-si desfasoara activitatea in aceste spatii geografice au facilitati fiscale si sint scutiti de taxe vamale, putind insa sa-si desfaca produsele acolo unde doresc.
„Aici apare concurenta neloiala, pentru ca un producator care-si desfasoara activitatea intr-o alta zona decit una defavorizata nu beneficiaza de nici un fel de scutire. Din start el porneste cu un dezavantaj, cheltuielile lui de productie fiind mult mai mari decit ale unei unitati concurente plasate intr-o zona defavorizata“, spune Dragos Frumosu.
Aceste diferente sint destul de mari, tinindu-se cont de faptul ca peste 75% din materia prima folosita in industria alimentara provin din import. Iar scutirea unora de taxe vamale duce automat la aparitia unui dezechilibru.
„Sa luam un exemplu concret. Anul acesta au intrat in tara 21.000 de tone de zahar. Dintre acestea, 17.000 de tone au mers la Oradea, zona considerata defavorizata. Nu cunoastem inca numele producatorului care a achizitionat aceasta cantitate, dar avem banuieli. Daca nu ar fi avut facilitati, societatea respectiva nu ar fi putut achizitiona asemenea cantitate de zahar, care reprezinta peste 70% din zaharul importat de tara noastra“, a subliniat conducerea FNSIA.
Carnea si uleiul sint produsele cu cele mai mari scumpiri
Situatia incerta existenta in industria alimentara romaneasca s-a rasfrint in mod direct si asupra consumatorului, care a fost obligat sa suporte foarte multe majorari de pret. Numai in ultimul an s-a constatat o majorare substantiala a costurilor, in special a carnii si preparatelor din carne si a uleiului. Pretul carnii si cel al preparatelor din carne au crescut cu 20%, 25%, iar costul uleiului s-a majorat numai in ultimele luni cu 15%.
Atit producatorii, cit si sindicalistii din industria alimentara sint de parere ca pentru redresarea acestui sector economic este nevoie de o reducere a TVA si de emiterea unui act normativ prin care sa se inlature inegalitatile existente intre producatori.
