Cu citeva luni in urma, inginerul Constantin Pirvanescu, din cadrul primariei orasului dunarean, a avut o idee care la prima vedere ar putea parea cel putin bizara: montarea unei frine de mina pe caruta Salubritatii – o instalatie complicata cu fel de fel de pirgii si un tampon de cauciuc ce apasa pe rotile din spate.
Cei care s-au impotrivit cu vehementa initiativei aveau sa constate mai tirziu ca frina de mina are avantejele ei, mai ales atunci cind, in plina „campanie de transport“ a gunoaielor din parcuri, iepei Pusica i se aprind copitele dupa vreun armasar ochios. Cind se intimpla acest lucru, nea Gheorghe Oanca, „soferul“ atelajului, stie ce are de facut. Si ne face o mica demonstratie. Da bice iepei, iar in momentul in care aceasta da sa o ia din loc, barbatul o pune la punct, tragind virtos de maneta. Pusa, care tocmai isi luase elan, se razgindeste dintr-o data de parca ar fi avut o revelatie.
„Nu-i asa ca e o treaba inteligenta?“, intreaba nea Oanca, putin stinjenit de faptul ca stirnise interesul citorva trecatori , care se oprisera din mers ca sa se zgiiasca la el.
Caruta Salubritatii este dotata cu frina de mai bine de patru luni, asa incit iapa s-a obisnuit cu comenzile. Dupa o zi de munca in care transporta uneltele gunoierilor si gunoaiele de prin parcuri, Pusa se odihneste in adapostul special amenajat in imediata vecinatate a garii municipiului.
• Pagina realizata de Simona TUDOR si Adrian DINU
