Poveste de la tara

Marian Ghencioiu era acasa cind am ajuns noi. Lucra ceva prin curte, la niste cotete. Sotia lui statea pe linga el, sa-i mai dea ajutor. Nici unul, nici celalalt nu are serviciu. Cu doar patru clase primare, Marian a ajuns la 23 de ani fara vreun drum in viata: ba cu munca acasa, ba prin sat, ba alte maruntisuri.

Pe Ramona a cunoscut-o in urma cu un an si jumatate, la un var, la Lugoj. A luat-o cu el la Timburesti, fara acte, fara avere, doar cu sase ani de carte. Copii n-au facut, dar nici nu au de gind, cel putin acum, ca, la atita saracie, nu-i chip sa tii inca o gura. Si apoi, le ajung fratii mai mici, care cer intruna.

Fata e in clasa a VI-a, la scoala din sat. Pistruiata, blonda si pirpirie, Eugenia e o zgitie de fata. De cind s-a pus vacanta, se trezeste cu noaptea in cap si umbla ca titirezul peste tot. Termina treaba repede si alearga cu Daniel la scaldat, in balta de la marginea satului.

Baiatul e mezinul familiei si pescar cu experienta. Are, n-are balta peste, el se duce cu plasa si cu undita, se aseaza pe un pietroi carat de el acum vreo doi ani pe mal, isi trage sapca decolorata pe ochi si se pune pe pescuit. Cu coada ochiului se mai uita din cind in cind la pustimea sprintara prajita de razele soarelui de vacanta. Cind nu mai poate rabda, aseaza grijuliu uneltele pe pietroi, trage peste cap tricoul vargat si peticit si se arunca in luciul apei. Hirjoana tine pina spre amiaza, iar atunci fiecare o ia spre casa cu matele ghiortaind de foame. Daniel nu pleaca, pentru ca acasa n-are de nici unele. Isi potoleste burta cu un codru de piine sterpelit de cu seara si se pune pe pietroi. Ii place singuratatea, ii place balta, ii place sa stea asa si sa se gindeasca la ale lui.

Mama-sa a murit in urma cu un an. Nu stie ce-a avut, s-a trezit intr-o dimineata linga ea ca nu mai misca. Si el, si Eugenia au zdruncinat-o, au strigat-o, dar femeia n-a mai deschis ochii. De atunci, baiatul a cam luat-o aiurea, nu vorbeste prea mult, nici cu ai lui, nici cu tovarasii de joaca. Doar cu sora-sa se intelege parca, dar si asa, prin semne si priviri.

Cu ceilalti din familie nu are treaba. Din 11 frati ramasi in viata, noua sint mari, insurati, plecati la casele lor, ori stau aici, in Timburesti, cum e Gheorghe sau Marian. Baiatului nu-i place insa sa stea cu ei, il iau in ris mereu. Ii mai duce uneori dorul lui taica-sau, dar acesta e prea ocupat ca sa-si faca timp de copii.

De cind s-a terminat CAP-ul, s-a bagat sluga de cioban. Cinci milioane ia pe tot anul de dus cu oile la pascut, prea putin sa tina acasa sase suflete. Bine ca le-a dat pe alea doua de suflet, la Craiova, ca altfel nu se stie ce facea. Daniel ofteaza cu picioarele strinse pe pietroi. S-a facut vremea sa plece acasa. Nici astazi n-a prins peste… Dar a fost asa de bine… numai el cu balta lui.

Marian s-a sters cu dosul palmei de sudoare. A terminat de mesterit cotetul. O striga pe Ramona sa puna masa, ca acusi pica aia mici. Poate vine si tata-sau la masa si o fiertura calda i-ar prinde bine…