Acesta si-a ridicat in curtea casei un „templu“ din birne de fag
Marin Danciulescu, de 54 de ani, este cunoscut de catre vecinii sai si sub porecla de „omul care doarme in butoi“. Cu toate acestea, nici unul dintre cei care afirma ca nea Marin „sforaie in butoi“ nu a intrat vreodata in casa sau mai bine spus in cocioaba in care acesta isi duce traiul. Pentru toata lumea, el este un fel de ciudatenie aterizata de pe alta planeta. O dovada vie a acestui fapt o reprezinta si constructia pe care acesta si-a injghebat-o linga casa. „Avem prin comuna multi dilimandrosi, dar nea Marin e cel mai tare“, au povestit satenii din Danciulesti. Pentru acestia, „dilimandros“ inseamna, de fapt, o persoana excentrica. Iar lui Marin Danciulescu i se potriveste de minune aceasta descriere. El este un simbol al libertatii de expresie a individului, templul pe care si l-a cladit lasindu-i cu gura cascata pe multi dintre constructorii si zidarii din zona. Acestia, dar si vizitatorii care trec prin comuna si nu stiu cu cine au de-a face ramin citeva minute bune cu mina sub falca, in fata casei lui Marin Danciulescu, minunindu-se de ceea ce vad. Pari mai mici si stilpi grosi de lemn de fag se imbina armonios intr-o constructie ciudata, un soi de templu care, in mod paradoxal, nu poate fi comparat cu nimic. Satenii spun ca parii care se inalta falnic inspre cer ii inspaiminta, de aceea nu au indraznit sa intre vreodata in curtea lui nea Marin. Omul insa spune ca inca nu si-a desavirsit creatia, fiindca nu mai are de unde sa mai aduca lemne. Cu banii sta foarte prost, desi a muncit o viata intreaga. O data la citeva zile mai primeste de la vecinii sai cite o coaja de piine.
Si totusi, butoiul exista…
Ca sa intri in casa, iti trebuie, pe linga mult curaj, si asigurare medicala, pentru ca resturile de trepte si birne, vechi de aproape un secol, se pot sfarima in orice clipa. Cind o privesti de la distanta, cladirea pare ca ar avea nevoie de ceva reparatii la acoperisul ramas fara sindrila, insa, cind te apropii, totul arata de parca ar fi fost bombardat de vreo zece ori. Dintr-o veche casa boiereasca nu a mai ramas decit o ruina: la parter erau odata pivnitele, acum sint niste gauri. Nea Marin locuieste la etaj, intr-o camera care inca are tavan, dar prin care ploaia patrunde din belsug. In acest loc, omul isi urzeste planurile si isi aduce aminte de trecut: a avut o nevasta- Caty, care insa l-a parasit in urma cu zece ani. „Nevasta-sa s-a luat cu un politar si de aia s-a suparat omu’. Sta si el pe aici prin sat, mai umbla. Unii zic ca doarme intr-un butoi. Mai stii? Eu, unul, nu l-am vazut.. A fost om ca lumea. Are si rude oameni mari“, a spus Paul Popescu, vecin. Vestitul butoi exista totusi. Acesta este, de fapt, o soba improvizata, in care Marin Danciulescu isi tinea piinea pe care o capata prin mila vecinilor. „Nu vreti sa luati geamantanelul asta? E marfa!“, ne-a imbiat nea Marin cu unul din sutele de obiecte pe care le-a adunat in casa. „Oamenii zic ca dorm in butoi, dar acolo, pe usita aia pe unde bagi lemne, abia daca intra sobolanii. Si mai intra, ca simt piinea. Casa asta e distrusa si mai am de lucru pe afara, prin curte. Nu prea am timp sa ma ocup de ea“, a spus dezamagit nea Marin, lovind cu palma unul din parii din curte.
