La noi sunt codri defrisati,
Si câmpuri inundate.
La noi atâtia escroci sunt
Si-atâta nedreptate.
(actualizare dupa Octavian Goga)
Fara indoiala, una din importantele realizari postrevolutionare o constituie târgul de vechituri din Craiova. Mai aprovizionat decât marile magazine pariziene, gasesti aici tot ce se arunca la gunoi in Europa. Târgul are o clientela selecta. Intelectuali valorosi, ale caror venituri sunt invers proportionale cu valoarea lor, rafinatii pensionari miliardari, precum si locuitori ai altor orase vin aici sa se imbrace si sa se incalte, in conformitate cu calitatea vietii pe care o traim.
Traim o viata second hand, intr-o tara second hand. O tara in care majoritatea institutiilor fundamentale, cum ar fi, parlament, guvern, sanatate, invatamânt, cultura, economie sunt de mâna a doua.
Cel mai dezvoltat târg de desfacere a unor produse second hand este politica. Partidele se ataca si se manânca intre ele; mâncatoriile se cultiva cu multa constiinciozitate si in cadrul fiecarui partid in parte. Aceste activitati au dus la erodarea puternica a unor partide; altele se straduiesc sa le urmeze exemplul.
PSD a fost la un pas de dezintegrare (ceea ce n-ar fi mâhnit prea multi; dar timpul nu-i pierdut). Dar vesnic tânarul, nelinistitul zâmbitor, a adunat cioburile, le-a lipit cu super glue si a refacut edificiul, aproape identic. Lipseste doar un termopan. Dar acesta este pretul platit pentru renuntarea la un trecut impovarat; astfel partidul devine mai curat, mai uscat, ce mai, un partid nou, de o cinste si onestitate de invidiat, si singurul capabil, asa cum o marturiseste el insusi, sa duca tara spre noi culmi de progres si civilizatie (Doamne fereste!).
De cealalta parte, cei pe care i-am crezut mai breji decât ceilalti, grupati in (mez)Alianta DA(n)DA(na), isi materializeaza iubirea unii fata de ceilalti, prin certuri continue, stupide, dâmbovitene, adesea cu iz de mahala. Permitând astfel (poate partial premeditat) pesedeului sa se refaca si sa se intareasca.
Evenimentele derulate in jurul problemei deconspirarii dosarelor Securitatii au subliniat precaritatea clasei politice românesti; o clasa politica second hand. Problema acestei deconspirari este sprijinita, de unii cu entuziasm, de altii cu resemnare; dar multi din cei care o accepta fac, in culise, tot ce se poate ca ea sa nu se realizeze. De ce? Fiindca, asa cum spunea Gabriel Liiceanu, deconspirarea trecutului inseamna in fond deconspirarea prezentului. Lucru confirmat de unele persoane competente care afirma ca in parlament activeaza circa 100 de fosti securisti si informatori. Sa ne miram atunci de calitatea activitatii parlamentare? Sa nu credem ca inactivitatea, sfidarea parlamentului nu sunt premeditate si dirijate? Putem crede ca acest parlament este interesat ca activitatea in CNSAS sa decurga normal si eficient? Mai ales ca, daca ar fi asa, unii ar putea suferi consecinte penale pentru fals in declaratii! De aceea, unii cer chiar desfiintarea CNSAS, sub diverse motive. Ca de pilda, ca ne pasc inundatii catastrofale. E adevarat ca, din pacate, si din nou oamenii saraci si necajiti isi vor vedea avutul distrus de ape. N-ar trebui sa fie asa! Dar poate ar trebui ca, in sfârsit, sa intre la apa cine trebuie. Alti demnitari afirma ca CNSAS nu e constitutional. Prietenii stiu de ce. Poate ca au dreptate si ca mai constitutionale sunt hotia, impostura, nesimtirea.
Unii demnitari din PSD afirma ca n-avem nevoie de CNSAS deoarece pensiile sunt mici si saracia e mare. Poate ca au dreptate, caci, in timpul ultimei guvernari PSD, pensiile erau tot mici, saracia tot mare, iar CNSAS nu functiona.
Calculul unor politicieni care credeau ca, din cauza saraciei si umilintelor, oamenii nu mai sunt interesati de trecutul comunist sau securist, s-a dovedit gresit. Oamenii incep sa-si dea seama ca acolo se afla principala cauza a situatiei de astazi si vor sa se afle adevarul si sa se inlature puroiul care infecteaza fiinta intregii natiuni; si ceea ce este imbucurator, multi tineri doresc asta.
Nu vreau sa comentez comportamentul unor persoane angrenate in scandalul CNSAS; s-au caracterizat ele insele in mod plenar si concludent. Sper ca dintre aceste persoane, cele inteligente sa invete din reactiile exprimate prin presa, opinii sau huiduieli. Este de subliniat totusi ca opinia publica incepe cu mai mult curaj sa se afirme; chiar daca uneori directiile de manifestare nu sunt cele mai potrivite, eventualele greseli sunt preferabile unei imoralitati.
In Gradina Botanica sunt niste copaci ale caror crengi, de tinere, cu ajutorul unor cercuri de fier, au fost fortate sa se dezvolte intr-o anumita directie. Acum cercurile de fier pot fi eliminate. Crengile vor ramâne pe directia care le-a fost impusa; ele vor pastra toata viata lor memoria cercurilor de fier.
Tot astfel, oamenii a caror dezvoltare incipienta a fost impusa pe o anumita directie n-o vor parasi niciodata.
Nu-mi plac copacii cu existenta dirijata, planificata, traditionala. Prefer copacul din poezia lui Barbu, care nu e preocupat de origini, de radacini, de traditii. Si care, hipnotizat de eterica lumina, isi arunca insetat crengile in inaltimi, incercând sa-l sparga, si, insetat, sa-i soarba licoarea opalina.
…………..
Caisul din fata geamului, cu multa sfiiciune, mi-a oferit curate gingase flori albe.
Când vor inflori oare caisii in noi, in viata noastra?
