Profesorii de la Liceul de Arta „Marin Sorescu“ din Craiova, care sunt totodata si artisti plastici, au organizat o expozitie de grup la Galeriile de Arta ale Uniunii Artistilor Plastici din Cetatea Baniei. Absolut nimeni nu poate sa-l convinga pe vizitator ca exista vreun pictor, grafician ori sculptor care l-ar percepe drept patron spiritual pe Marin Sorescu.
Cu toate acestea, expozitia i-a reunit, dat fiind faptul ca Liceul de Arta din Craiova trebuia sa poarte un nume pe care nu ei l-au ales. Cu atât mai putin, profesorii de muzica si muzicienii. Nu este pentru prima data când intelectuali adevarati din Craiova si, in special, din Capitala, sustin ideea schimbarii numelui Liceului de Arta, deoarece Marin Sorescu nu este nici Corneliu Baba in pictura – care s-a nascut si a trait in Craiova, iar cu muzica nu a avut absolut nici o legatura. In sensul ca nu a fost muzician, desi Craiova a dat lumii inclusiv mari muzicieni. Asa se face ca, dintr-un exces de mitizare a importantului scriitor, s-a ajuns pâna la ridicol. De pilda, bucurestenii stiu ca pe strada Marin Sorescu exista Liceul de Arta „Marin Sorescu“ din Craiova, oras in care fiinteaza Teatrul National „Marin Sorescu“, oras in care Filarmonica de Stat „Oltenia“ si alte orchestre simfonice sustin prestatii artistice in Sala de concerte „Marin Sorescu“ a liceului cu acelasi nume, Sala filarmonicii fiind in reparatii. La acest capitol, protocronismul unor „capete“ plutitoare este de neclintit. Asa ca nu mai mira nimic.
Revenind la lucrarile de pe simezele Galeriei, se poate afirma fara tagada ca aproape toate sunt valoroase. De pilda, lucrarea „Semiotica semnelor“ a Alexandrei Cleoanta este o compozitie in care artista plastica foloseste tehnica mixta, surprinzând prin originalitate, mesaj, psihocromatica de exceptie. Ochiul avizat poate contempla timp indelungat aceasta lucrare, permanent descoperind si redescoperind noi taine. De asemenea, pictura pe sticla „Totem“ a Lidiei Margelu evadeaza din canoanele conformismului. Cristian Dinca se impune cu uleiul pe pânza din „Umbrele intunericului“, precum si cu lucrarile realizate in portelan glazurat si in tehnica mixta. Diana Popescu isi dovedeste maiestria prin „Diptic“, o valoroasa pictura in tempera cu emulsie pe suport de lemn. Sunt remarcabile inclusiv lucrarile Monicai Dinca si Magda Buce. Ion Preda se evidentiaza cu „Structuri“ si „Compozitie“, câte doua lucrari din fiecare, toate fiind executate in ulei pe pânza. Obsesia pentru existentialism se poate observa in lucrarea „Lumi paralele“ (ulei pe pânza) a lui Silviu Bârsanu, unul dintre putinii artisti plastici cu o mare sete de cunoastere.
Pictorul, total nonconformist, intinde o capcana de mare finete vizitatorilor prin tabloul „Eternul feminin“, unde, aparent, lasa impresia explicitarii. Paradoxal, aceasta este o compozitie care etaleaza o combinatie de culori dând nastere nuantelor cromatice feminine in acelasi context al existentialismului. Lucian Irimescu nici de data aceasta nu-si dezminte harul, forta launtrica, originalitatea. Festivalul ideilor sale poate fi contemplat in lucrarile „Extaz la coroana“, „Gândurile regelui“ si „Regina dupa baie“ (ulei pe pânza). Mihail Trifan, artistul plastic aproape permanent in voga, este prezent si el pe simezele acestei galerii cu doua compozitii de exceptie. In fine, sculptorul Emilian Popescu are expusa o varianta din „Cobra“, insa exceleaza cu celebrul „Zbor“, in opinia mea, capodopera cunoscutului sculptor. Lucrarea este executata in marmura si, fara indoiala, raspândeste in jurul ei o maretie cu identitate universala. Este magnifica. Oricând aceasta lucrare se poate realiza la dimensiuni macro si poate fi amplasata in orice metropola a lumii, indiferent cum s-ar numi.
