Am mai scris despre distrugerea monumentelor de arhitectura din Craiova, un fenomen care continua in cele mai diferite forme.
Demolarea fara autorizatie a Casei „Cotofeanu“ in anul 1993 a fost urmata de un proces, iar „vinovatul“ – C. Palea, proprietarul casei, s-a ales cu o condamnare cu suspendare, fara obligatia de a reface monumentul, asa cum prevede legea.
In 2004, dupa zece ani de „democratie si libertate“, Casa „Orman“ este demolata tot fara autorizatie. De aceasta data, proprietar este chiar statul, Primaria Craiova, cea care elibereaza autorizatii de demolare si constructie in orasul nostru, dar „nu stie nimic“ de aceasta demolare. Demolatorul este C. Rosu, proprietarul hotelului Green House, care are nevoie de terenul de sub Casa „Orman“ pentru a se extinde si care, dupa demolarea neautorizata, demareaza lucrarea de construire tot fara autorizatie. Se intocmeste un dosar la Procuratura, dar pina la urma totul se ingroapa in tacere si uitare. Nimeni nu pateste nimic. Legea 50/1991, privind autorizarea de constructie/desfiintare ca si Legea 422, din 18 iulie 2001, privind protejarea monumentelor istorice, si toate celelalte legi, decrete, hotariri sint povesti pentru oamenii care au bani si care fac ce doresc in acest oras.
Dezamagiti de lupta fara rezultat si de lipsa de reactie a autoritatilor, dar si a opiniei publice, acei citiva care au avut „tupeul“ sa reactioneze in fata acestor abuzuri au devenit exceptii de la regula generala a municipiului Craiova si persoane indezirabile, care probabil trebuie sa emigreze, daca nu vor sa moara de inima rea, raminind in acest oras.
Fac acest preambul sumbru al prezentului si viitorului constructiilor aflate pe lista de monumente istorice si de arhitectura ale judetului Dolj, respectiv municipiul Craiova, ca urmare a ultimei intimplari pe care mi-a fost dat sa o constat cu uimire la fata locului: hanul „Putureanu“ se fura cu bucatica.
De aceasta data au fost furate toate stucaturile aflate pe parapetii ferestrelor de la etaj de pe fatada principala, spre strada Matei Basarab. Aparent este o distrugere de mai mica amploare, care poate trece neobservata pentru craioveanul grabit si neatent la aceste detalii, pierdute pe o fatada si asa foarte degradata de trecerea a zeci de ani de neinterventie din partea statului, care a fost proprietar al hanului, din ’49 pina in ’96, luind chirie chiar si de la proprietarii de drept, deveniti peste noapte chiriasi in propria casa.
In urma unei hotariri judecatoresti din 1996, primaria a trebuit sa restituie casa proprietarului, cu mare suparare („luati-o si spalati-va pe cap cu ea“) dupa aproape 50 de ani de incasat chirii fara a face nici o reparatie, fapt care a adus-o in ruina.
Hanul „Putureanu“ este o constructie din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, specifica pentru tirgul Craiovei, a carei frumusete plastica si pitoresc balcanic au atras atentia arhitectului Constantin Joja, cel care s-a si ocupat cu stabilirea statutului de monument istoric si de arhitectura pentru aceasta casa.
Ma intreb cine a avut nevoie sa fure toate placile decorative, bine prinse pe fatada, greu accesibile, fiind la etaj, la cinci metri inaltime; cum a procedat (cu scara, cu schela), de ce nu l-a vazut nimeni (politia nu stie nimic) si, in final, pentru ce le-a luat? Isi construieste oare o casa dupa modelul hanului sau le-a luat pur si simplu pentru a le pune „bine“, undeva intr-o magazie, pentru ca „nu se stie cind ai nevoie de asa ceva“.
In eventualitatea in care hanul „Putureanu“ se va restaura vreodata, disparitia acestor elemente si a altora va complica foarte tare problema.
Dar poate acest lucru nu trebuie sa se intimple in orasul nostru, iar miine, poimiine sau cel tirziu luna viitoare un „intreprinzator“, asa cum este C. Rosu, va demola intr-o noapte si hanul „Putureanu“ (ajuns o ruina goala), avind experienta de la Casa „Orman“, pentru ca apoi sa ne traga un „han nou“, asa cum stie el, din alucobond si termopane („sa moara lumea!“).
Cred ca atunci singura sansa sa se mai afle ceva in viitor, ceva despre Craiova veche va fi, paradoxal, tocmai hotul de azi, care a furat stucaturile de la hanul „Putureanu“, le-a ascuns si intr-o zi o sa le readuca sa le punem la Muzeul „Craiova de odinioara“ sau „Craiova disparuta“. Asta daca nu sint deja expuse la „Muzeul RSR“, o alta „minune“ care a rasarit pe meleagurile noastre si va dainui peste timp sa arate viitorimii ce soi de olteni destepti am fost. Noi cu sila, Dumnezeu cu mila!
