Candidatii spun lucruri trasnite

Nu doresc nici de data aceasta sa fac campanie. As face cu placere tocmai pentru ca e simbata si tocmai fiindca ni s-a interzis

s-o facem in aceasta zi. Dar marturisesc ca n-o fac fiindca n-am pentru cine. Sau mai precis fiindca si acum ma intreb: eu cu cine votez?

Prestatiile candidatilor nu

m-au convins defel; seci, fade, pline de banalitati si de promisiuni neverosimile si toate pe calapodul „voi sinteti mai prosti si mai escroci decit noi“. In promisiuni, din orice parte ar veni, nu pot crede atita timp cit nu cunosc situatia reala in care ne aflam pentru a putea judeca posibilitatile concrete de realizare a lor. Opozitia are mai multa libertate de a le face caci si asa n-o costa nimic si, in plus, nu poate fi facuta decit in mica masura coresponsabila de starea actuala a tarii. Pentru putere insa promisiunile ingramadite in mod indecent de abuziv la sfirsit de mandat pot produce o reactie inversa decit cea dorita. Asta, deoarece ele consfintesc existenta unor probleme reale si ridica in mod natural intrebarea de ce n-au fost rezolvate pina acum. Ori din cauza ca au fost ignorate, ori din cauza neputintei de a le rezolva. In acest ultim caz se pune problema ce garantii ni se ofera ca astfel de situatii si multe altele posibile vor putea fi rezolvate la timp in presupusul mandat.

As vrea sa spun, desi afirmatia ar putea parea populista si rasuflata din cauza utilizarii ei excesive si nesincere, ca la viitoarele alegeri cistigatorul sa fie poporul. Acest popor al meu, mioritic, cu multe defecte, dar si cu multe calitati ar merita o viata mai buna; chiar daca nu mai crede de mult in aceasta si de aceea nici nu prea vrea lucrul acesta. De multe ori, am avut impresia ca trebuie facut fericit cu de-a sila; ca-n bancul acela cu Bula care s-a chinuit sa treaca o batrina strada ca dupa aceea sa afle ca ea nu dorea lucrul acesta. Dar dupa 50 de ani si mai bine de mizerie si umilinte e normal ca oamenii sa fie dezorientati. Si probabil ca si decizia lor electorala va fi mai putin rationala si mai mult determinata de unele avantaje, e adevarat derizorii, dar imediate (o subventie, o bere etc.) sau de „impresii artistice“, cum ar fi imaginea conducatorului tuns, ras si frezat la televizor, in fata intregii natiuni. (Sa multumim totusi ca ni

s-a transmis numai o parte din toaleta intima a candidatului).

Hai sa fim un moment mai putin umorali si sa privim realitatile asa cum sint, nu rase, tunse, frezate si parfumate cu „odicolon“; nu pentru a acuza pe cineva, ca, pina la urma, intr-o masura sau alta, cu totii sintem vinovati.

Din cine este format in momentul de fata poporul? Din cinci-sase milioane de oameni saraci sau foarte saraci, din doua-trei milioane plecate la munca peste hotare si care prin banii trimisi acasa au permis sa se raporteze o inviorare a economiei, din aproape un milion, in majoritate tineri, care au parasit definitiv tara, si din citeva sute de mii care fura sau cersesc prin alte tari, si vreo trei-patru milioane de simbriasi, care o duc de azi pe miine. De cealalta parte avem citeva sute de mii de simbriasi cu vile, masini scumpe, conturi consistente in banci. Nu e o coincidenta faptul ca numarul lor este aproximativ egal cu al celor plecati sa fure peste hotare; in tara n-au rezistat concurentii.

Sa recunoastem ca s-a reusit totusi ca in multe domenii Romania sa fie adusa pe primul loc. Astfel, de pilda, avem cele mai mari impozite din Europa, cel mai mare numar de saraci, cel mai scazut nivel de trai, cel mai mare coeficient de moarte infantila, cea mai coborita durata medie de viata, cea mai raspindita coruptie. Avem cele mai rare maladii din Europa (tuberculoza, riia), cei mai multi paduchi, fiindca stau in capul multor scolari, in special de la sate; asa ca nu mai putem spune ca elevii n-au nimic in cap! Avem cele mai mici sume bugetare alocate invatamintului, cercetarii, sanatatii, dar, in schimb, platim datoriile tuturor escrocilor strategici cu o buna orientare politica. Avem o disfunctionalitate criminala a principalelor institutii ale statului. Politisti, de rang foarte inalt, asociati cu infractorii, o justitie uneori inceata, pina la prescrierea faptelor, alteori selectiva in luarea deciziilor sau, dureros, uneori suspectabila de fapte grave de coruptie sau morale. A lipsit aproape cu desavirsire raspunderea pentru faptele comise, ea diminuindu-se pe masura ce urcam scara ierarhica. Dupa politizarea masiva a administratiei locale si centrale, au fost identificati functionari superiori care au comis fapte grave, fara ca ei sa suporte consecinte juridice. Mai grav, in unele orase, organismele politienesti, juridice, financiare, administrative s-au asociat in vederea sustinerii, in schimbul unor avantaje materiale, a unor infractori notorii.

Nu sint exagerat; acesta este un fenomen raspindit. Urmariti presa (din pacate, singura care, in mare, isi face datoria); saptaminal, apar doua-trei cazuri grave de tipul celor mentionate mai sus. Din pacate, nici institutia prezidentiala nu s-a conformat statutului ei; sa amintim doar faptul ca unii inalti demnitari dovediti de a fi comis fapte incompatibile cu functia lor, in loc de a fi, intr-un fel sau altul sanctionate, macar simbolic, au primit functia onoranta de consilier prezidential.

Aceasta este situatia, onorati candidati, de la care plecam. Asa ca nu mai bateti cimpii si nu veniti cu programe insirate pe sute de pagini, pe care naiba le citeste. Ce veti face concret? Cite din aceste neajunsuri ne puteti convinge ca le veti ameliora cel putin?

Asa cum ne puteti convinge sa va votam. Doar pentru bucuria de a avea un nou parlament la fel de lamentabil ca si precedentul? Ce alternative avem? Continuitatea are avantajul de a elimina framintarile de inceput pentru impartirea ciolanelor. Dar are si dezavantajul de a avea la conducere tot pe aceia care ii cunoastem foarte bine; iar naravul din fire n-are lecuire. Sa-i aducem pe ceilalti? Ce garantii avem? E adevarat ca s-ar putea ca printre cei noi sa fie si oameni cinstiti. Pe cind cu ceilalti ne-am lamurit.

Si totusi schimbarea ar putea fi sustinuta prin principiul democratic al egalitatii in drepturi; trebuie sa oferim si opozitiei posibilitatea de a fura si ea ceva din ce a mai ramas de furat. Caci furatul e un drept sacru la romani, drept pe care ni l-am cistigat dupa ce in decembrie ’89 i-am impuscat pe cei doi.