Mii de doljeni s-au prezentat pe parcursul anului trecut în faţa specialiştilor Comisiei de Expertiză Medicală pentru Adulţi din Craiova, solicitând o încadrare în grad de handicap. Mulţi dintre ei se deplasează cu greu, sunt paralizaţi, au probleme grave de memorie, sunt dependenţi de ajutorul unei persoane, însă nu pot beneficia de ajutor de handicap pentru că legea nu le permite acest lucru.
În fiecare zi, câţiva oameni vin în faţa Comisiei de Expertiză Medicală pentru Adulţi din Craiova în speranţa că vor primi un certificat de încadrare în grad de handicap şi, implicit, indemnizaţie. De cele mai multe ori, sunt oameni a căror sănătate este grav afectată, însă comisia consideră că sunt neîncadrabili, că problema lor de sănătate este o boală şi nu un handicap. Pentru încadrarea în grad de handicap, debutul afecţiunilor trebuie să se producă în copilărie sau în tinereţe. „Conform evidenţei noastre, pe parcursul anului 2013 au fost evaluate 4.941 de persoane. 208 dintre acestea au fost respinse din cauza faptului că problema lor este o boală şi nu handicap. 196 de cazuri au fost pentru afecţiuni neurologice: hemiplegie post accident vascular cerebral şi cazurile de epilepsie cu debut după vârsta de 26 de ani. De asemenea, neoplasmele în stadii incipiente, care nu au recidive sau metastaze, nu se încadrează în grad de handicap. Până la sfârşitul lunii mai 2013, când s-a schimbat legislaţia, demenţele vasculare nu s-au încadrat în grad de handicap. Încă din 2008, hemiplegiile post accident vascular cerebral (AVC) ischemic au fost scoase din lista încadrărilor în grad de handicap. Înţelegem nemulţumirile persoanelor imobilizate la pat în urma AVC suferite, dar, din păcate, nu putem să le ajutăm, până în momentul în care legislaţia nu se va schimba. S-au făcut demersuri pentru schimbarea legislaţiei din partea tuturor comisiilor teritoriale, încă din 2012, dar, din păcate, fără nici un rezultat pozitiv pentru aceste persoane suferinde şi care chiar au nevoie de asistenţă şi protecţie socială“, a menţionat dr. Claudia Popa, membru în Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
Pentru încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu afecţiuni respiratorii şi cardiologice este necesar ca debutul afecţiunilor să se producă în copilărie sau în tinereţe, până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
În judeţul Dolj, sunt înregistrate peste 14.000 de persoane cu handicap
Numărul persoanelor care au o stare de sănătate precară este însă mult mai mare, având în vedere că multe zac singure în locuinţele lor fără a figura în statistici sau fără a beneficia de venituri speciale. La sfârşitul lunii decembrie, reprezentanţii DGASPC Dolj au raportat 14.430 de persoane cu handicap neinstituţionalizate, care beneficiază de drepturile cuvenite persoanelor cu handicap. Dintre acestea, 2.700 de persoane au handicap fizic, 2.194 de persoane au handicap vizual, 2.515 persoane au handicap somatic, 3.338 de persoane au handicap mintal, 1.338 de persoane au handicap psihic, 1.370 de persoane au handicap asociat; 158 de persoane au HIV/SIDA, 259 de persoane au boli rare, iar alte câteva sute de persoane au handicap auditiv. „Important este ca oamenii să înţeleagă că foarte mult contează vârsta la care a debutat problema de sănătate cu care se confruntă. Dacă se prezintă la comisie cu o boală cu debut după vârsta de 26 de ani, nu se încadrează în grad de handicap. Categoriile de persoane care suferă de deficienţe grave pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, conform criteriilor medico-psihosociale, sunt cele care prezintă următoarele afecţiuni: amputaţii, oligofrenie (cu diverse tipuri, cu un IQ sub 33); tulburare autistă (sindrom Langdon Down); boala Alzheimer pură, demenţa Pick – forme avansate; deficit motor de tip plegic, paretic, ataxie; surdomutitate congenitală sau surditate bilaterală dobândită înaintea achiziţionării limbajului cu demutizare slabă/nulă, nevăzători etc.“, a adăugat dr. Claudia Popa.
Pentru persoanele nedeplasabile, expertizarea se face la domiciliul acestora, în baza referatului întocmit de medicul de familie sau de medicul specialist la care sunt luate în evidenţă şi a unei anchete sociale întocmite de organele în drept din care să rezulte că persoana este nedeplasabilă.
