• Despre o eventuala implicare a sa in destinele clubului craiovean, „Baciu“ a comentat ferm: „Cit timp nu sint dorit sincer, nici nu se pune problema“
A scrie despre cariera fotbalistului Gica Popescu pare, intr-un fel, o munca in zadar. Despre „Baciu“ au aparut deja doua carti, una semnata de Gh. Nicolaescu si ultima, atotcuprinzatoare, de Daniel Nanu. Olteanul din Calafat are un palmares de invidiat, fiind declarat de sase ori cel mai bun fotbalist roman in 1989, 1990, 1991, 1992, 1995 si 1996.
Descoperit la Calafat de antrenorul emerit Nicolae Zamfir (care-i este acum si nas), Gica a avut un traseu uluitor: Universitatea Craiova (cu o escala fortata la Steaua) – PSV Eindhoven – Tottenham Hotspur – CF Barcelona – Galatasaray – Dinamo – Lecce – Hannover. Palmaresul din aceasta perioada: de doua ori campion cu PSV Eindhoven (’91, ’92), cistigator al Copei del Rey (Cupa Regelui Spaniei) cu CF Barcelona (1997), al Cupei Cupelor (1997, tot cu Barcelona). Gica a ridicat triumfator Cupa Cupelor in calitate de capitan al Barcelonei, intr-o formatie in care au jucat atunci vedete iberice care n-au nevoie de prezentari: Guardiola, Amor, Bakero, Sergi, Luis Enrique, Nadal.
Trofee cu Galatasaray: de trei ori campion, de doua ori cistigator al Cupei Turciei, triumf in Cupa UEFA si in Supercupa Europei! Aici, la „Galata“, „Baciu“ a obtinut cel mai bogat palmares la nivel de club din cariera.
In aceasta perioada triumfatoare, Gica Popescu a ramas unul dintre reperele nationalei, „Baciu“ participind la trei turnee finale ale CM si doua de CE, cu rezultate deja cunoscute: sfertfinalist al CM din ’94 si al CE 2000, optimi de finala la CM ’90 si ’98. Intre timp, la Craiova a inaugurat „Scoala de fotbal GP“, o baza care rivalizeaza cu scoli renumite din lume, motiv pentru care ex-ministrul adjunct al MTS Nicolae Marasescu a declarat transant: „Lui Gica Popescu ar trebui sa i se ridice o statuie in Banie!“
In vara lui 2002, Gica Popescu, ofertat de Universitatea si Dinamo, a ajuns in cele din urma in Stefan cel Mare, coleg cu… Burca, unul dintre produsele scolii sale „GP“, dupa ce Burca jucase anterior in Ecuador, Japonia si la Universitatea Craiova. Gica este impresar FIFA, iar Mircea Sandu declara ca-l asteapta sa preia friiele FRF. Si Bania inca mai spera, in felul ei…
Ieri, i-am solicitat „Baciului“ un scurt interviu.
– „La multi ani!“ pentru ziua dumneavoastra de nastere. Ce isi doreste acum un fost mare fotbalist?
– Multumesc. Ce-mi doresc? Sanatate si sa fiu cu familia.
– Inteleg ca acum v-ati axat pe cariera de impresar. Acesta va fi viitorul carierei lui Gica Popescu?
– Ca viitor apropiat, da!
– Si cel indepartat, ca sa zic asa, care va fi? Mircea Sandu a declarat ca va asteapta sa fiti, peste citiva ani, presedintele FRF.
– Este una dintre posibilitati, dar mai tirziu. Credeti-ma, nu sint adeptul planurilor pe un termen asa de indepartat. Nu stii niciodata ce-ti poate oferi viata… Viata m-a invatat sa gindesc asa.
– Mai am o intrebare legata de viitorul dumneavoastra…
– Spuneti, spuneti, unde vreti sa ajungeti?
– Pai, la Universitatea Craiova! Veti ajunge vreodata la Universitatea? Finantator, manager…
– Atita timp cit nu sint dorit, nu! Si ceea ce am vazut eu in ultima perioada la Craiova… Credeti-ma, nu vad sa se indrepte vreodata lucrurile!
– De fapt, ce stiti de la Bucuresti despre situatia de la Universitatea?
– Eu stiu doar ce-am vazut, adica bannerele de pe stadion. Ce sa mai vad altceva?!
– Sa inteleg ca nu doriti o revenire pentru ca, de fapt, nu sinteti dorit?
– Exact. Asta nu inseamna ca nu iubesc Universitatea. O voi iubi tot timpul! Chiar daca, prin absurd, as dori sa n-o mai iubesc, nu pot. De ce? N-am cum sa dictez sufletului meu cum sa iubeasca. N-am cum sa nu iubesc Universitatea!
– Cred ca Scoala „GP“ va urca in top…
– Din tot sufletul imi doresc sa mearga bine. De fapt, toate lucrurile la „GP“ merg acum foarte bine, asa simt eu.
