Pe 25 aprilie 2005, malul râului Mosel a fost sădit cu 27 de frasini. Puieţii au fost dăruiţi de România comunei Schengen, aflată la răscrucea a trei ţări: Germania, Franţa, Luxemburg. Prin acest gest, se sărbătorea semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Copăceii au crescut, pe 1 ianuarie 2007 România a aderat. Acum, frasinii sunt copaci adevăraţi. În martie anul viitor, pe când crengile lor vor înmuguri pentru a şaptea oară, România se vrea intrată „în Schengen“. În spaţiul Schengen, care e ca un cec, în alb.
Realitatea bate filmul
Aderarea României la Uniunea Europeană a declanşat, pe 1 ianuarie 2007, o euforie de nedescris la români. Şi la bulgari. Intrarea în UE însemna pentru cetăţeni libertate de mişcare, oportunităţi noi de muncă şi câştig, o altfel de identitate. Reformarea instituţiilor statului şi accesul la banii europeni au catalizat şi ele entuziasmul celor două noi membre ale UE.
Pe agendă stă acum intrarea în spaţiul Schengen. Este aceasta doar o „problemă tehnică“, rezolvabilă la nivel de instituţii şi stat? Teoretic, da. Practic, ea este problema a 21,5 milioane de români, a 7,6 milioane de bulgari şi a aproximativ 500 de milioane de europeni.
Libera circulaţie a adus multe lucruri bune, dar şi câteva rele, potenţate în spaţiul comunitar. Contrabanda, traficul de persoane, mica şi marea criminalitate s-au „europenizat“. Confruntarea cu efectele nomadismului unor etnii a devenit palpabilă. Comisia Europeană s-a trezit, pe lângă agenda sa normală de lucru, cu teme noi.
Ca mai totdeauna în istorie, „realitatea a bătut filmul“ în procesul lărgirii UE. Iar cu extinderea spaţiului Schengen, programată pentru 27 martie 2011, probabil că va fi la fel.
Schengen pentru calitatea vieţii
În studiul publicat în luna octombrie a acestui an, „Pregătiţi pentru Schengen? Absolvenţi cu indulgenţă“ de Ciprian Ciucu, director de programe la Centrul Român de Politici Europene, apare următoarea afirmaţie: „Pentru Bucureşti şi Sofia, accederea la spaţiul Schengen în 2011 reprezintă mai mult o miză politică, cu un impact mai mult psihologic decât economic sau social. Calitatea vieţii românilor şi bulgarilor nu se va îmbunătăţi după accederea în spaţiul Schengen, dar faptul că vor trece graniţele terestre fără să mai oprească maşina este de natură să mai elimine o parte din complexele de cetăţeni europeni de mâna a doua“.
Miza preponderent politică şi impactul mai mult psihologic al intrării în spaţiul Schengen sunt percepute ca atare doar într-un cerc relativ restrâns. Dacă pentru unii primează orgoliul naţional sau interesele de grup politic, pentru o imensă masă de oameni va conta faptul că vor putea să transporte peste graniţe anumite cantităţi de bunuri, fără a da şpagă vameşilor.
Prin aceasta, calitatea şi moralitatea vieţii lor se vor îmbunătăţi, pentru că vor ieşi din cercul vicios al corupţiei şi mitei, în care nu numai cel care ia, ci şi cel care dă, se face vinovat.
Cine crede însă că, odată cu intrarea în spaţiul Schengen nu mai există reguli şi controale de nici un fel, se înşală.
Şpagă şi protecţie
La frontierele de vest ale României, vameşii nu vor mai întreba de alcool şi ţigări, trecându-le apoi cu vederea şi băgând şpagă în buzunar. Asta nu înseamnă că, pe tot parcursul unei călătorii, de exemplu din România spre Germania, nu poţi avea surprize.
Vama efectuează controale mobile în parcări, la benzinării sau trăgând pe dreapta orice transport de marfă sau vehicul de călători care i se pare în neregulă sau suspect. Nici traficul feroviar şi nici cel aerian nu sunt scutite de astfel de controale.
Eliminarea controlului vamal formal de la frontiere nu înseamnă lipsa oricărei reglementări. În interiorul spaţiului Schengen acţionează unităţi de control mobile, care supraveghează circulaţia mărfii din punctul de vedere al respectării prevederilor vamale.
Acestea se referă nu doar la cantităţile de marfă permise la transport unui călător privat sau unei firme, ci şi la aplicarea aşa-numitelor „interdicţii şi restricţii“, care operează în scopul protecţiei consumatorului şi a diversităţii biologice, combat produsele piratate sau consumul de droguri.
Cele cinci mari domenii în care se aplică interdicţii şi restricţii vamale sunt:
1) Protecţia moralităţii, ordinii şi siguranţei publice (ex. materiale pornografice cu caracter interzis, publicaţii cu conţinut interzis prin Constituţie, arme)
2) Protecţia vieţii şi sănătăţii omului (ex. alimente, medicamente)
3) Protecţia mediului înconjurător şi a diversităţii biologice (ex. deşeuri, boli animale, specii de floră şi faună protejată)
4) Protecţia bunurilor culturale cu valoare artistică, istorică sau arheologică
5) Protecţia folosirii drepturilor de marcă şi patent
Bere la discreţie
Călătorul român sau bulgar în spaţiul Schengen s-ar putea bucura anul viitor să ducă fără grijă 10 kg de cafea, 4 cartuşe de ţigări şi 110 litri de bere, de exemplu. Peste cantităţile de referinţă ale unor produse, poate apărea suspiciunea că ele sunt introduse în scop comercial. Iar în acest scop, marfa trebuie fiscalizată.
Indiferent însă de cantitate, introducerea mărfii de contrabandă este sancţionată.
Chiar dacă pentru automobile şi alte vehicule cu motor considerate noi nu se mai întocmesc documente vamale, obligaţiile fiscale rămân. Nici combustibili nu se pot transporta după voia inimii, ci doar în rezervorul maşinii şi într-o canistră specială, de 20 de litri.
Despre toate aceste lucruri pe care e bine ca oamenii să le ştie, nu se prea vorbeşte. E prea devreme sau autorităţile sunt ocupate cu studii, proiecte, achiziţii, implementări, informatizări? Şi în perioada premergătoare aderării României la Uniunea Europeană, s-au tot bifat parametri, s-au tot pus şi scos steguleţe.
Cum s-a europenizat România şi cum s-a românizat Europa, după 2007, e evident. Cum se va schengeniza România şi viceversa rămane de văzut.
Ori în martie, ori peste câţiva ani
Fostul comisar european Leonard Orban, în prezent consilier prezidenţial pe afaceri europene, a avertizat într-un interviu pentru RFI că aderarea României la Schengen riscă să fie amânată câţiva ani, dacă nu se produce în martie 2011. „Orice fel de amânare a aderării la Schengen din martie implică riscuri suplimentare. Nu ne dă garanţia că, de fapt, lucrurile vor fi privite din alt punct de vedere într-o perioadă viitoare. Asta este marea problemă. (…) Dacă rişti să fii amânat în martie, rişti să fii amânat nu cu câteva luni, ci cu câţiva ani“, a declarat fostul comisar european. El a arătat că, din punct de vedere al calendarului european, martie ar fi momentul cel mai bun pentru aderarea României la Schengen, pentru că ulterior se va intra într-o perioadă „foarte complicată“ a negocierilor la nivel european. Este vorba, în primul rând, de negocierile „foarte dure“, care vor avea ca temă viitorul buget al Uniunii Europene. Apoi va urma un calendar electoral important în unele din statele membre, inclusiv în Franţa, a explicat Orban. Pierre Lellouche, secretarul de stat pentru afaceri europene al Franţei, a anunţat miercuri, în faţa comisiei pentru afaceri europene din Adunarea Naţională, că Franţa se opune aderării României la Schengen în martie 2011, preferând să aştepte raportul din vară al Comisiei Europene cu privire la lupta anticorupţie.
