Traficul cu fiinţe umane este mai profitabil decât cel cu droguri şi arme, pentru că femeile pot fi vândute de mai multe ori, iar un proxenet care are patru sclave sexuale poate încasa 10.000 de euro pe săptămână, în condiţiile în care acestea pot avea şi până la zece clienţi pe seară.
Dezvăluirile îi aparţin Ianei Matei, directoarea Asociaţiei Reaching Out, care de zece ani oferă adăpost minorelor române salvate din mâinile traficanţilor. Punându-şi viaţa în pericol, Iana Matei (foto) a scos o carte intitulată „De vânzare, Mariana, 15 ani“, publicată la editura franceză OH, specializată în mărturii şi documente ale actualităţii, scrie France Soir într-un articol despre „infernul tinerelor românce reduse la sclavie“.
Încă din primele pagini ale cărţii, Iana Matei îşi dezlănţuie furia. Cuvintele, scrie France Soir, sunt mai tăioase ca lamele de ras, iar scenele descrise sunt adesea insuportabile: „Aveţi nevoie de o româncuţă ascultătoare, pentru a face trotuarul în Spania, Anglia sau Olanda? Domnilor, faceţi ofertele!“.
Ceea ce denunţă Iana Matei, explică France Soir, nu are nimic a face cu prostituţia tradiţională. Fetele despre care vorbeşte ea sunt constrânse şi forţate să-şi vândă corpul fără ca acest lucrusă le aducă vreo centimă. Sunt sclave sexuale, pe scurt.
Sechestrate, torturate şi violate, în mare parte sunt minore. Şi sunt foarte multe: se estimează că 300.000 de femei din Europa de Est se prostituează în prezent în Vest – un trafic foarte lucrativ, care s-a dezvoltat în România în anii ‘90, după căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu. „România este cangrenată de corupţie. Munca nu este reglementată prin legislaţie, iar locurile de muncă se obţin doar cu pile. Tinerii noştri nu au nici o perspectivă, chiar dacă au studii“, explică Iana Matei. Iar traficanţii au înţeles acest lucru foarte bine. Îşi atrag cu uşurinţă prada, ademenind-o cu slujbe de servitoare, de bucătărese sau de menajere într-o ţară occidentală.
Dincolo de frontieră începe infernul
Abia trecută frontiera, oroarea ia locul speranţei. După ce li se confiscă paşapoartele, fetele sunt duse în depozite, fără nici o explicaţie. Acolo nu mai sunt tratate ca fiinţe umane, ci ca vite. Cele mai tinere au 12 ani. Instalate pe o estradă, în „pachete“ de câte cinci sau şase, ele sunt prezentate cumpărătorilor, care aleg şi oferă un preţ. În medie, o fată care va merge la prostituţie într-o ţară vecină, de pildă Franţa, costă 800 de euro. Reduse la statutul de sclave, ele au până la zece clienţi pe seară. Pentru proprietarii lor, e lozul cel mare. Munca a patru prostituate le permite să încaseze până la 10.000 de euro pe săptămână.
„Femeile aduc mult mai mult decât drogurile şi armele: ele pot fi vândute de mai multe ori“, explică Iana Matei. Evident, unele se revoltă descoperind ce soartă le este rezervată. Dar capetele puternice sunt primele sparte. „Traficanţii pun ochii mereu pe cele care au un temperament de lider. În mod demonstrativ, le «zdrobesc» în faţa celorlalte, recurgând la umilinţele cele mai îngrozitoare (…): le violează în mod repetat, adesea cu un băţ sau cu o sticlă de plastic, pentru a le arăta celorlalte ce riscă, dacă îndrăznesc să se revolte“, dezvăluie Iana Matei.
Terorizate, tinerele îşi joacă supravieţuirea. „Traficanţii ne ameninţă cu moartea fără oprire (…). Într-o zi, au omorât o fată în faţa noastră, cu un glonţ în cap, pentru că ea ameninţa că se va sinucide şi că va înspăimânta clientul“, a relatat o victimă care a reuşit să scape din mâinile „proprietarului“ ei.
Chiar dacă sechelele fizice şi psihologice ale supravieţuitoarelor sunt adesea ireversibile, majoritatea fetelor adăpostite de Iana Matei s-au căsătorit, unele chiar şi-au reluat studiile.
Iana adăposteşte acum, în cadrul asociaţiei sale, nouă fete salvate miraculos din infern, cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani. Iana este revoltată de impunitatea de care se bucură traficanţii, care, în general, nu scapă decât cu doi-trei ani de închisoare, în lipsa unei cooperări între România şi restul Europei. Potrivit Ianei Matei, nimic nu se va schimba până când nu vor fi armonizate legislaţiile ţărilor membre ale Uniunii.
Iana Matei a fost aleasă „Europeanul anului 2010“, precizează editura OH în secţiunea de prezentare a cărţii sale.
