Angajaţii americani şi nu numai au de acum un set de reguli care îi ajută să nu îşi scoată din sărite şefii.
Dincolo de Ocean, prinde tot mai mult contur un sistem managerial care impune angajatului un set de reguli aproape militare şi al cărui obiectiv este de a-i transforma pe aceştia în „executanţi“ supuşi şi mereu cu capul plecat în faţa şefului. De aceea, nu este deloc întâmplător că diferite site-uri şi reviste care au fost sensibilizate de soarta „bieţilor supuşi“ abundă de fel de fel de liste cu lucrurile care nu trebuie spuse niciodată, în caz contrar riscul de a provoca şefilor o criză de isterie fiind destul de mare. Aceste reguli nu sunt însă deloc pe placul psihologilor europeni, care se ocupă de relaţiile la locul de muncă. „Diferenţa între europeni şi americani este o chestiune de cultură. Angajaţii de la noi sunt mult mai categorici. Ei răbufnesc atunci când simt că s-a umplut paharul“, spun specialiştii de pe Bătrânul Continent. Însă, chiar să nu existe şi la noi angajaţi „rebeli“? „Nu chiar, însă şefii de la noi sunt mai inteligenţi, gândesc diferit. Probabil îşi amintesc lecţia lui Galileo Galilei. Rebeliunea sănătoasă trebuie valorizată pentru că este un semn de anticonformism şi de capacitate critică“, au precizat aceiaşi specialişti. Deşi la noi treburile funcţionează diferit, este bine totuşi de ştiut, măcar preventiv, care sunt lucrurile care nu trebuie spuse niciodată în faţa şefului, acestea fiind date publicităţii în ediţia electronică a cotidianului italian La Stampa.
1. Am neapărat nevoie să vorbesc cu dumneavoastră
Se presupune că şeful este mereu ocupat, astfel că necesitatea unei discuţii trebuie exprimată cu mai puţin suspans şi mister. Nu este deloc greşit să solicitaţi o întâlnire, însă mai bine explicaţi din start motivele. „A fi direcţi este întotdeauna o armă câştigătoare. Chiar şi când superiorilor nu le pică prea bine. Aceasta este singura metodă cu adevărat eficace pentru a evita neînţelegerile care pot crea probleme şi pot pune în pericol relaţiile de serviciu“, cred specialiştii.
2. Nu e nevoie să mă înveţe cineva ce să fac!
„Când se ajunge la o exclamaţie de acest tip, se întâmplă pentru că raporturile sunt deja tensionate. Înainte de a stabili ce e bine sau nu de spus este important să înţelegem de la început care este tipul de relaţie între şef şi angajat“, crede Enzo Cordaro, psiholog specializat în raporturile de muncă. Asta înseamnă că, în cazul unor relaţii bune, acela poate fi momentul în care un angajat poate da dovadă de o oarecare lipsă de încredere faţă de şef. „Iar acesta, simţindu-se provocat, are două reacţii posibile: să tacă şi să continue să dea ordine sau să ceară explicaţii şi să aplaneze conflictul“, a precizat Cordaro.
3. Nu înţeleg
Această propoziţie este ambivalentă. „Angajatul trebuie să ducă la îndeplinire o sarcină pe baza explicaţiilor primite şi de aceea este foarte important să nu aibă nici un fel de dubii şi dificultăţi. Este vorba de o afirmaţie fără caracter critic. Cel care pronunţă această frază trebuie să aibă bunul obicei să explice de ce nu a fost capabil să înţeleagă“, explică specialistul italian. Practic, este bine să spuneţi şi să explicaţi întotdeauna când ceva nu este clar. Nu este indicat să spuneţi „nu înţeleg“, fără a explica motivul, să daţi din cap şi să plecaţi.
4. Nu am zece mâini, pot să fac un singur lucru
Cuvântul de ordine pentru toate raporturile de muncă şi pentru toate funcţiile este „concreteţea“. În opinia psihologului Fabio Biancalani, specializat în dinamicile antreprenoriale, „angajatului trebuie să îi fie clar că singurul lucru care îi poate crea probleme este caracterul abstract al propriilor lui afirmaţii“. Pentru a nu fi criticaţi de şefi, practic, contează faptele. Dacă o sarcină nu poate fi dusă la îndeplinire pentru că angajatul tocmai este implicat în realizarea altei activităţi, este inutil ca el să răspundă cu o părere sau „un fel de a spune“. Este nevoie de concreteţe, altfel spus, angajatul trebuie să descrie clar ceea ce face şi timpul necesar pentru a duce la îndeplinire sarcina.
5. Nu este problema mea
Aceasta este una dintre acele afirmaţii care sunt „un semnal de alarmă“ pentru o relaţie care începe să şchioapete. Este o frază care marchează o ruptură netă şi care indică un dezinteres clar faţă de ceea ce se întâmplă. „Este vorba de o evidentă provocare, care ascunde o neînţelegere sau o altercaţie precedentă“, spun specialiştii. Dacă, până în acel moment, angajatul nu a părut niciodată detaşat de chestiunile de muncă, aceasta este o afirmaţie care va avea un anumit efect, însă doar dacă are de-a face cu un angajat interesat de explicaţii şi de colaborare.
6. Nu e vina mea
Şefilor, în general, nu le pasă care a fost cauza unei probleme, ci pe ei îi interesează să găsească pe cineva care să ştie să o rezolve. Scăparea de responsabilitate poate atrage suspiciunea şefilor. Mai ales dacă nu întreabă cineva vinovat, atunci se aplică principiul „cine se scuză se acuză“. În plus, acea atitudine este tipică pentru cineva cu o mentalitate infantilă.
7. Nu sunt un sclav
Tipul de limbaj utilizat depinde de locul de muncă. În redacţii, în spitale, în universităţi şi în marile companii, relaţiile tind să fie de tip „colaborativ“ şi, ca atare, folosirea unor exprimări directe este permisă, în virtutea faptului că prespun posibilitatea de a motiva reacţia avută. „Şi nu numai atât. Anumite provocări, când sunt în limitele respectului şi bunului simţ, sunt considerate de unii şefi chiar ca fiind stimulante. Nu la fel stau lucrurile în cazul relaţiilor de tip «directiv» unde nu contează colaborarea, ci răspunsul la un ordin“, spun specialiştii.
8. Am şi eu o familie
Iar în acest caz, diferenţa între Europa şi America este netă. Instituţia familiei are încă o anumită valoare pe Bătrânul Continent. „În SUA, angajatul este inclus total în sistem. Singurul rol în care managerul îl vede pe angajat este acela de «muncitor». Nu la fel stau lucrurile în Europa, unde problemele familiale sunt încă recunoscute“, sunt de părere experţii. Atenţie însă la regula echilibrului şi nu profitaţi.
„A fi direcţi este întotdeauna o armă câştigătoare. Chiar şi când superiorilor nu le pică prea bine. Aceasta este singura metodă cu adevărat eficace pentru a evita neînţelegerile care pot crea probleme şi pot pune în pericol relaţiile de serviciu“.
