Piaţa construcţiilor, în ascensiune

1 de 3

– Câte firme sau companii aveţi partenere în organizaţia dumneavoastră?

– ARACO a fost înfiinţată după revoluţie, în ’90. Atunci, aceasta a reunit nume marcante ale antreprenorilor de construcţii de pe piaţa din România. În timp, organizaţia a evoluat. Dacă la început am plecat ca o asociaţie cu caracter profesional, în timp, datorită faptului că au intervenit în anii ’90 provocări noi, cum ar fi privatizarea, au început să se manifeste şi diverse interese patronale, direcţionate mai ales în zona de lobby legislativ.

Acum, ARACO este o confederaţie reprezentativă la nivel naţional, care are misiunea de a proteja, de a promova interesele antreprenorilor de construcţii şi ale celor străini care activează în ţara noastră. Suntem conexaţi şi implicaţi direct în dialogul social atât la nivel naţional, prin prezenţa în Comitetul Economic Social, cât şi la nivel internaţional, prin prezenţa în CES-ul european. Prin aceste implicări, încercăm practic să diseminăm informaţia necesară pentru membrii noştri care activează în România. Avem şi firme de asigurări, cam tot ce susţine industria de construcţii din România.

Suntem aproape 1.200 de firme.

– Din punct de vedere al calităţii construcţiei, cum vi se par ansamblurile rezidenţiale ridicate la noi în ultimii ani?

– Antreprenorii sunt puşi în acord cu legislaţia din România atât în ceea ce priveşte organizarea firmelor, dreptului muncii, dar şi respectarea sistemelor de calitate şi de management specifice. Sunt convins că majoritatea proiectelor realizate de aceste firme întrunesc condiţii corecte, de calitate. Există însă în România o piaţă neagră atât pentru utilizarea forţei de muncă, dar şi pentru dezvoltarea anumitor proiecte rezidenţiale. Să fim foarte bine înţeleşi: cine îşi asumă riscurile specifice în condiţii nereglementate poate plăti pentru asta. Să nu uităm că România se află într-o zonă cu risc seismic semnificativ, astfel, aceşti antreprenori îşi asumă riscul de a avea surprize ulterior atât cu recepţia imobilului, cât şi cu diversele fenomene care pot apărea pe durata de viaţă a clădirii.

De aceea, abordarea pe care o avem în construcţii este ca investitorii să încerce să gândească evaluând riscurile pe termen mediu şi lung, să folosească antreprenori certificaţi, care au palmares, forţă de muncă de nivel calificat, cu procedură de sistem certificat. Recomand ca utilizarea antreprenorilor născuţi peste noapte care trăiesc mai mult din improvizaţii în ceea ce înseamnă execuţia unei lucrări să fie redusă pentru că, altfel, există riscuri majore. Să ne gândim la cutremurele puternice din Turcia, de la sfârşitul anului trecut, cu multe victime, la cel din China, de anul acesta, o catastrofă naturală care a curmat mii de vieţi omeneşti.

Guvernul chinez a anunţat că aceia care vor fi găsiţi vinovaţi de executarea proiectelor vor fi pedepsiţi. În cultura noastră de business ni se pare un pic forţat, dar în cultura asiatică este o realitate acceptată.

– Dacă am face o comparaţie între calitatea construcţiilor din România şi cea din alte state europene, unde ne poziţionăm?

– Eu cred că ne aflăm în prima treime a acestui clasament. Şi asta pentru că sunt foarte multe firme de construcţii care au fost implicate în proiecte civile, dar şi în proiecte industriale şi de infrastructură în multe ţări din spaţiul asiatic, oriental sau european.

După anii ’90, de asemenea, au fost firme româneşti implicate în proiecte atât în Israel, cât şi în Germania, iar nivelul de calitate furnizat de aceste firme a fost foarte competitiv. În perioada de preaderare şi postaderare, s-a manifestat deficitul de personal din industrie la nivel comunitar, iar din acest motiv, muncitorii români au fost încurajaţi să plece. Dacă privim din perspectiva celor care au utilizat forţa de muncă din România, fie că sunt în Italia, Spania sau Irlanda, aceştia au urmărit ca muncitori relativ bine calificaţi, dar slab plătiţi să vină să lucreze la un standard de calitate ridicat, pe mai mulţi bani.

Cred că nivelul mediu al calităţii proiectelor executate cu forţă de muncă românească se află cu siguranţă în prima treime a unui clasament al calităţii.

– Care ar fi recomandările dumneavoastră pentru cei care vor să-şi construiască o casă?

– Să facă o verificare atentă a situaţiei juridice a terenului pe care se va executa locuinţa. Este un aspect esenţial, asupra căruia viitorul proprietar nu trebuie să-şi asume riscul. Acel teren trebuie să fie liber de sarcini, să nu existe posibilitatea de a fi revendicat, să nu se afle în zonă inundabilă.

Apoi trebuie făcută o investigaţie a terenului din perspectiva nivelului pânzei freatice, a proximităţii la reţeaua electrică, la o reţea de canalizare, a implicării lui într-un proiect de dezvoltare urbanistică sau rurală.

Sfatul meu pentru faza de proiectare şi execuţie ar fi ca persoana care vrea să-şi construiască o casă să apeleze de la început la cineva care ştie să facă şi proiectare, şi execuţie pentru că asta va reduce costurile.

Piaţa este foarte aglomerată. Sunt foarte multe oferte pentru un număr stabil de firme şi societăţile au început să devină selective.

Nu sunt convins că cine vrea astăzi să-şi facă o casă va găsi foarte mulţi antreprenori disponibili, dar asta nu înseamnă că trebuie să se oprească la primul pe care îl întâlneşte.

E bine ca oamenii să afle câteva elemente despre ce înseamnă palmaresul antreprenorilor, adică dacă au făcut proiecte viabile şi care ar fi referinţele.

Poate e bine să întrebe unul sau doi beneficiari din palmaresul acelei firme.

E, de asemenea, recomandat ca acea firmă să aibă o certificare a capabilităţii tehnico-economice financiare pentru că cine are o astfel de certificare are o recunoaştere a breslei.

Mai mult decât atât, este bine ca acela care începe să-şi construiască o casă să reuşească să angajeze, pe lângă antreprenorul pe care îl va contracta, pe perioada lucrărilor, în măsura în care este posibil, un diriginte de şantier, un reprezentant al proprietarului, care să fie în permanenţă acolo, pentru a avea un dialog continuu cu echipa de construcţii, dar care să evite anumite întâmplări nefericite, care ulterior se pot corecta, însă cu preţuri suplimentare.

– În cazul unei case medii ca suprafaţă şi ca finisaje, care ar fi preţul estimativ pentru un metru pătrat construit?

– Depinde de amplasamentul terenului, de materialele de construcţie folosite, de distanţa de anumite surse de aprovizionare.

Însă, un preţ mediu realizat pe metrul pătrat de suprafaţă construită ar putea să ajungă la 700-750 de euro.

Sigur, cineva care va citi interviul va spune „Eu am văzut oferte mai mici, cu 500 de euro“. Este adevărat! Însă eu recomand să se uite mai atent la oferta primită. S-ar putea să fie incompletă sau să se folosească produse prefabricate.