La ceas de dimineaţă, sorbind cafeaua fierbinte, mă gândeam la subiectul acestui articol, un articol pentru ziua de luni. Politicienii, aceşti neprieteni ai noştri, oferă întotdeauna ziariştilor subiecte zemoase. Acum, de exemplu, ar fi fost nimerit să scriu despre ciudatele alianţe preelectorale din politichia românească: PSD+PC, PNL+AP, PD-L+Băsescu. Multe s-ar putea comenta, ironiza, parodia. Totuşi, am rezistat ispitei. Această zi de luni este o zi specială. Nu doresc să vă tulbur, cum poate fără voia mea v-am supărat uneori pe dumneavoastră, cei care îmi dăruiţi din timpul preţios al propriei vieţi pentru a mă citi, în toţi aceşti ani în care am îndrăznit să scriu despre cele bune sau cele rele din existenţa noastră de români.
Ziua de azi este deosebită pentru că face parte din Săptămâna Mare, perioada care precede Sfintele Paşti. Această perioadă se numeşte şi Săptămâna Patimilor, adică a suferinţei de neînchipuit a lui Hristos pentru noi şi mântuirea noastră, a creaturilor Sale. Nu doresc să vă ţin vreo predică. Vreau să înţelegem împreună că viaţa nu înseamnă doar mizeria politicienilor, spaima că nu vom avea pâine pentru a ne hrăni copiii sau goana nebunească după un loc de muncă. Viaţa nu este nici o nesfârşită lăfăială în lux, în afaceri, în vacanţe şi chefuri, în ipocrizie, fariseism şi minciună. Viaţa nu este nici măcar mimarea că-L slujim pe Dumnezeu, vorbind oamenilor despre cumpătare, în vreme ce pântecul nostru e prea plin de bunătăţile lumii. Viaţa noastră, a celor care ne numim „creştini“, nu poate fi altfel decât aşa cum Cel de la care ne-am luat numele ne-a învăţat. O viaţă în care să-I slujim Lui şi oamenilor, în pace şi seninătate. Câţi reuşim oare aceasta? Tu, politicianule, îl slujeşti pe aproapele tău sau doar pe tine şi pe ai tăi? Tu, bogatul cetăţii, prin muncă ţi-ai ridicat averea sau ne-ai răpit nouă pâinea la care aveam dreptul? Tu, slujitorul Cuvântului, eşti urmaşul Apostolilor sau numai un fariseu care face negoţ cu veşnicia? Tu, jurnalistule, cauţi adevărul în scrierile tale sau ai suflet de mercenar? Care este rodul nostru?
În Lunea Mare ni se aminteşte de un blestem pe care Hristos îl aruncă peste un smochin pe care îl găseşte neroditor. Un copac pe care Dumnezeu l-a creat să dea un anumit rod nu-şi împlineşte rostul şi este condamnat să se usuce. Un om este superior unui copac pentru că are darurile chipului şi asemănării lui Dumnezeu. Oare nu se va usca moştenirea unui om care va fi precum smochinul, adică neroditor? Să nu credem că totul este doar simbolistică, parabolă, poveste pentru copii. Creştinismul ortodox este ceva serios! Se va usca moştenirea politicianului care nu aduce roade pentru cei care i-au dăruit prin vot puterea să-i conducă spre o viaţă mai bună. Tot uscăciunea va prăpădi şi moştenirea patronului de companie ajuns bogat între bogaţi prin furt, prin tâlhărie. Privesc la copiii unora dintre oamenii noştri politici sau de afaceri şi mi-e milă de ei. Îşi irosesc tinereţea pe banii părinţilor, gustă din toate plăcerile posibile, de la sex şi băutură, până la droguri şi violenţă. În aceşti copii se vede blestemul lui Dumnezeu.
Hristos ne transmite un mesaj. I-ar fi fost tot aşa de uşor să pedepsească un om, şi nu un smochin. A ales smochinul, din dragoste pentru oameni. A uscat un smochin, şi nu un om pentru a demonstra cu blândeţe că faptele noastre nu rămân fără consecinţe. Puternic este omul egoist aflat pe culmile împlinirii sale lumeşti. Acum este, şi mâine îl vedem bolnav, părăsit de copiii netrebnici, uitat de lume, uscat. Atunci se tânguieşte şi se întreabă unde a greşit…
În Biserică, în Lunea Mare se spune în chip de mărturisire şi de rugăciune: „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte“. Cât timp ne cere această cântare pentru a o parcurge? Puţin! Măcar aceste câteva secunde şi poate un minut de meditaţie să oferim Celui care a uscat smochinul neroditor pentru a ne avertiza peste milenii că fiecare faptă bună sau rea îşi va primi plata sa. Un minut de rugăciune pentru veşnicie…
