4.5 C
Craiova
duminică, 14 decembrie, 2025
Acasă Blog Pagina 9

Badea ar face curăţenie la CSU

0

http://www.youtube.com/watch?v=tyfnhITJ1wg

Pavel Badea, cel care a iniţiat proiectul CSU Craiova, ar face schimbări majore la clubul din Bănie în urma rezultatelor dezastruoase înregistrate la acest început de sezon. El a lăsat să se înţeleagă că, dacă ar mai fi preşedinte, post pe care l-a refuzat de două ori în acest an, ar pune pe liber mai multe persoane de la CSU.

„Nu mă aşteptam să fim pe ultimul loc, dar aşa se întâmplă când clubul este condus de oameni care privesc la televizor şi au impresia că învaţă de acolo. Eu mă uit de 25 de ani la televizor şi spun că nu e deloc aşa. În momentul actual nu vreau să revin, dar îmi doresc ca proiectul să meargă, să se reuşească să se pună echipa pe picioare şi să dea satisfacţie celor care vin la stadion. Noi, cei din Craiova, ne dorim să avem o echipă puternică şi aceasta trebuie să ne reprezinte cu onoare. Dacă aş fi acum preşedinte, aş face schimbări mari, la toate nivelurile. În momentul actual, ceea ce se întâmplă nu face bine fotbalului craiovean“, a afirmat Pavel Badea.

Fostul conducător al clubului CS Universitatea consideră că jucătorii trebuie să dea totul pe teren pentru a nu-i mai face pe suporteri să sufere.

„Îmi doresc foarte mult să ieşim din impasul în care ne aflăm. Este nevoie ca în perioada următoare să fie gestionat foarte bine fiecare moment al pregătirii. Cred că toţi cei care iubesc fotbalul din Oltenia suferă atunci când echipa noastră nu reuşeşte să câştige sau nu face un joc bun. Cred că suferă şi jucătorii. Sunt fotbalişti profesionişti şi au obligaţia să dea tot ce-i mai bun pe teren.“

După 6 etape jucate în Liga 1, CS Universitatea Craiova are numai două puncte şi ocupă ultimul loc în clasament.

Prins de jandarmi după ce a furat o motocicletă

0

http://www.youtube.com/watch?v=ahk1y1gIZhc

O patrulă de jandarmi a observat, luni dimineaţă, la ora 3.00, în zona fostului hotel Jiul din Craiova, un tânăr împingea o motocicletă. La vederea jandarmilor, a dat dovadă de un comportament suspect. Bărbatul, de 23 de ani, furase de fapt motocicleta lăsată de cineva neasigurata în apropierea Primăriei. Iată ce explicaţii le-a dat tânărul jandarmilor.

În febra cumpărăturilor pentru școală

0

http://www.youtube.com/watch?v=HR2RprwWKhQ

A început febra cumpărăturilor pentru noul an şcolar. Părintii şi copiii colindă magazinele în căutarea celor mai frumoase ghiozdane, penare şi, desigur, hăinuţe. Şi scot din buzunar câteva sute de lei. Caietele şi manualele sunt cele mai puţin solicitate pentru că se aşteaptă, mai întâi, indicaţiile de la clasa privind modelele ce vor fi folosite.

Boala limbii albastre, confirmată în Dolj

0

http://www.youtube.com/watch?v=2HNBn_9R_P4

Boala limbii albastre a apărut şi în județul Dolj. În trei localități, fermierii își privesc neputincioși animalele răpuse de boala, fără a putea face nimic să le salveze. Confirmarea a venit în urma analizelor realizate de specialiști în laboratorul național de la București.

Stefan Andrei sau iluzia ceausismului cu chip uman

0

A incetat din viata cel care a fost Stefan Andrei, unul din magnatii dictaturii lui Nicolae Ceausescu. Era infinit mai inteligent decat un Emil Bobu si, fara indoiala, mai eficient decat un Ion Dinca. A fost un fel de Albert Speer in anturajul regelui Ubu de la Bucuresti. Stefan Andrei nu a ajuns niciodata, desi si-ar fi dorit-o, membru titular al Comitetului Politic Executiv, a ramas eternul supleant, dar s-a aflat in centrul puterii, a stat in prezidii, a participat la reuniuni secrete, a aplaudat frenetic, a cautionat o dictatura catastrofica, nu una, cum ii place sa o numeasca, de dezvoltare. S-a iluzionat ca lupta pentru rationalizarea unui sistem al irationalitatii totale. N-a facut decat sa serveasca o dictatura inepta. Pariul acestui activist cultivat si inteligent a esuat. A evitat sa-si puna marile intrebari despre responsabilitatea politica si morala a echipei national staliniste din care a facut parte. Cazul Stefan Andrei demonstreaza imposibilitatea umanizarii comunismului din Romania.

Obsedati sa-si cosmetizeze imaginea istorica, demnitarii regimului Ceausescu nu lasa in urma o literatura memorialistica notabila. Exista insa si exceptii. Am citit cu interes cartea de convorbiri cu fostul ministru de externe al lui Ceausescu publicata de Lavinia Betea la editura “Adevarul”. Primul lucru care trebuie spus este ca avem de-a face cu un om cu lecturi serioase, care, in genere, stie despre ce vorbeste. Aparatcik al diplomatiei comuniste, Andrei nu se lasa complet prins in mrejele ideologice asemeni unui Dumitru Popescu. Nu se aventureaza in celebrarea unei politici externe romanesti care a schimbat fata lumii. Mai mult, nu cade in ispita explicatiilor conspirationiste aberante. Reprosul posibil ar fi ca ne ofera mai degraba o anecdotica superficiala decat reflectii de fost om de stat, cum ii place sa se descrie. Nu aluneca, din fericire, in barfe de doi bani si in mahalagisme ieftine.

Am recitit, pentru a scrie acest articol, pagini din cartea lui Jorge Semprun, “Autobiografia lui Federico Sanchez”. Sunt convins ca Stefan Andrei a citit-o: a fost tradusa candva la sectorul de documentare de la “Stefan Gheorghiu”, a circulat in aparat. Andrei a fost martor si paricipant la convulsiile finale ale comunismului mondial. Nu stiu daca este vina sa, ori a celei care ii adreseaza intrebarile, dar prea putin din acea drama razbate in paginile cartii. Se termina o pasiune globala, Andrei era acolo, ce simtea el? Ne intereseaza doar pana la un punct sotiile membrilor Biroului Politic al lui Dej. Mult mai interesante sunt intalnirile cu liderii comunisti din alte tari, discutiile cu acestia, eurocomunismul si cate altele despre care prea putin se vorbeste in carte. A citit Ceausescu lucrarea lui Santiago Carrillo “Eurocomunismul si statul”? Cu ce efecte? Nu se vorbeste aproape deloc despfre Consfatuirea de la Moscova in 1969, ultimul conclav al comunismului mondial? Care au fost discutiile pregatitoare? Era la un an de la invazia Cehoslovaciei, cum a fost redactat discursul lui Ceausescu? Au avut loc consultari cu Berlinguer, cu Marchais, cu Carrillo?

Ni se relateaza despre retinerile lui Ceausescu, probabil reale, in raport cu imaginea lui Patrascanu. Ce ne spune acest lucru despre anti-intelectualismul echipei conducatoare a PCR? I-a cunoscut personal pe Boris Ponomariov si pe Konstantin Katusev, pe Gheorghi Sahnazarov si pe Ivan Frolov, nu ar fi fost util sa ne spuna mai multe despre acesti demnitari ai Kremlinului insarcinati cu hestiunile internationale? Stiu din proprie experienta cat de dificil poate fi un asmenea dialog cu un fost lider comunist. Dar sunt teme care trebuie adancite, nu le putem abandona cu lejeritate. Tema Violeta Andrei, o actrita perfect respectabila, poate fi pe placul unui anumit public, dar nu are de-a face cu dinamica sistemului pe care Stefan Andrei l-s slujit. She is not the issue. The issue is the system.

Uneori, memoria ii joaca feste si, din pacate, interlocutoarea nu le observa, iar notele se fac ecoul acestor erori. Vorbeste despre intalnirile cu profesorul de socialism stiintific Radu Florian, dar il numeste Mircea Florian, iar nota trimite automat la respectatul filosof omonim. Mentioneaza ca, iritat ca „Europa Libera” vorbea favorabil despre Andrei, Ceausescu ar fi citat cuvintele marxistului Bauer „Atunci cand te lauda dusmanii, sa te gandesti unde-ai gresit” (p. 357). Nota ne informeaza ca este vorba de tanarul hegelian Bruno Bauer, amic de tinerete, apoi adversar al lui Karl Marx. In realitate, este vorba de August Bebel, cunoscut militant social democrat german. S.a.m.d.

Este articulat si, comparat cu un Paul Niculescu-Mizil, chiar spune si lucruri adeseori noi. Nu vrea ori nu poate sa se delimiteze transant de trecutul comunist, dar nici nu-l ridica in slavi. Este foarte prudent cand vine vorba de Iliescu despre care alti fosti potentati inchisi dupa 1990 nu au de spus decat lucrui abominabile. Sigur, sugereaza ca Iliescu era un “moscovit”, dar nu merge prea departe cu speculatiile. Daca despre Nicolae Ceausescu are si unele lucruri favorabile de spus, pe Elena o priveste cu imens dispret („Era de-o uratenie nemaipomenita. Avea un fund mare si gros”, p. 287). La fel, portretul ploconitorului Manea Manescu, cel care a ajuns sa-i sarute mana lui Ceausescu, este memorabil. Petre Roman ii apare ca o cantitate neglijabila, aminteste in schimb ca a fost prieten cu tala acestuia, Valter Roman. Interesant ca nu pomeneste despre politologul de la “Stefan Gheorghiu”, specialistul in “dezarmare” Sergiu Verona, cel care ii aducea mereu carti din Occident. Fara ajutorul lui Stefan Andrei, Verona n-ar fi putut circula in Vest quasi-anual, n-ar fi primit aprobarea calatoriei in care a ramas cu familia in Vest. O biografie, aceea a lui Verona, care isi asteapta biograful. Cunosc cel putin un alt caz in care Andrei a intervenit in acelasi sens. Cartea lui Verona despre retragerea trupelor sovietice din Romania, aparuta in Statele Unite, la Duke University Press, ramane lucrarea de referinta pe acest subiect. Dupa 1989, a lucrat la Library of Congress, apoi a devenit lobbyist. A murit in urma unui atac de cord, prin 2000. Despre tatal meu, Andrei preia si difuzeaza o informatie absurda pe linia fostului sef al Securitatii, Ion Stanescu. Nu exista niciun document care sa probeze ceea ce afirma Andrei. Amintirile despre Virgil Trofin merita o discutie separata.

Stefan Andrei a fost apropiat de Nicu, a pariat pe acesta ca succesor. Pasajele despre cum vedeau Stefan Andrei si amicii sai o Romanie scapata de Ceausescu probeaza orbirea istorica a acestui grup. Isi imaginau un regim condus de Nicu, cu activisti gen Andrei, Cornel Burtica si Ion Traian Stefanescu in pozitii-cheie. O modernizare intra-sistemica, nici pe departe o ruptura cu un regim ilegitim si criminal.

Nascut in Oltenia in 1931, intr-o familie de tarani saraci, Stefan Andrei a fost coleg de generatie politica cu Ion Iliescu, Cornel Burtica, Mircea Anghelescu, Stefan Barlea, Cornel Pacoste. S-a identificat, ideologic si psihologic, cu noul regim. A lucrat o scurta vreme la „Scanteia Tineretului”, a facut cariera in UTM, a terminat Institutul de Constructii. A fost unul dintre activistii promovati de Nicolae Ceausescu in cadrul UASR, a ajuns rapid seful sectiei internationale a UTM, a stabilit contacte internationale care aveau sa-i serveasca in anii ulteriori. Dupa 1965, a lucrat ca adjunct al Ghizelei Vass la Sectia Internationala a CC al PCR. In septembrie 1965, a facut parte din grupul de lucru care a insotit delegatia condusa de Ceausescu in timpul vizitei in URSS. Relatia cordiala cu „Ghizela de fier” l-a avantajat in anii urmatori, stiut fiind ca aceasta se bucura de increderea cuplului Ceausescu. Andrei ramane un admirator al vocatiei cadriste a Ghizelei, desi admite ca aceasta, asemeni protectoarei ei, Elena Ceausescu, nu a a lasat scris de mana ei decat propriile semnaturi. Chiar dupa ce a ajuns Ministru de Externe, Andrei a ramas in relatii cordiale cu Ghizela.

Partile cele mai incitante din carte tin de relatiile dintre PCR si partidele comuniste, atat cele aflate la putere, cat si cele din alte state. Ajuns secretar al CC al PCR insarcinat cu relatiile internationale, Andrei a inteles jocul lui Ceausescu de subordonare completa a MAE in raport cu „Sectia”. A participat la convorbiri cu influenti lideri comunisti din Vest, a inteles si a ajuns sa stapaneasca limbajul ezoteric al comunicarii dintre aceste personaje. As fi asteptat mai multa informatie privind activitatile unor partide comuniste precum cele din Grecia, Portugalia si Spania, formatiuni direct legate de Bucuresti. Stefan Andrei i-a cunoscut bine pe Mitsos Partsalidis, Zisis Zografos, Kostas Kolyannis, Haralambos Drakopoulos, Alvaro Cunhal, Santiago Carrillo, Enrique Lister, Ramon Mendezona, Simon Sanchez Montero, spre a-i numi doar pe acestia. As fi asteptat unele portrete analitice, unele detalii privind rolul jucat de Ceausescu personal in luptele intestine din aceste partide. Stie multe despre posturile de radio ale comunistilor spanioli si greci care emiteau din Romania. A cunoscut-o pe Dolores Ibarruri, dar abia daca spune cateva cuvinte despre ea. La fel, as fi asteptat mai multe informatii despre personalitati din conducerea PC Italian, indeosebi despre Enrico Berlinguer, Giancarlo Pajetta si Giorgio Napolitano (actualul presedinte al Italiei). Pe linia relatiilor cu sovieticii, Andrei ofera amintiri amuzante despre nervii lui Ceausescu la varii reuniuni ale Tratatului de la Varsovia, despre revoltele sale, capricii egocentrice lipsite de consecinte reale.

Pentru mine, ca istoric al comunismului romanesc si international, cea mai importanta contributie a acestui volum tine de distinctia pe care o opereaza Stefan Andrei intre cele doua grupuri din conducerea PCR: ilegalistii si „noii veniti”, cei intrati in partid dupa 1944. Asa se explica influenta unor Maurer, Bodnaras, Gogu Radulescu ori chiar Vasile Valcu asupra lui Ceausescu. Sigur, o influenta pe care liderul stia sa o limiteze, sa o manipuleze la randul sau: „Ilegalistii spuneau: noi am luptat pentru putere, am suferit, am chinuit. Voi veniti –expresia pe care a formulatat-o chiar Parvulescu–, voi veniti la masa pusa”. Gasim in carte detalii revelatoare privind aptitudinile de intrigant ale lui Bodnaras, hedonismul cinic al lui Maurer, legaturile secrete ale lui Ceaausescu cu Securitatea, sustrase oricarui control din partea colegilor sai din conducerea partidului. Dar avea de fapt Ceausescu colegi? Raspunsul lui Stefan Andrei este in final negativ: a fost vorba de o dictatura personala. Ceea ce nu spune el este ca a fost un sistem absolutist, partocratic si ideocratic in care un tiran fanatic, incult si megaloman a putut sa-si impuna vointa sa cu totul iesita din comun asupra unei societati supusa unui permanent si ubicuu control represiv.

Nu cred ca Stefan Andrei a fost un Machiavelli al comunismului romanesc (subtitul cartii este „I se spunea Machiavelli”). Nu avea anvergura intelectuala pentru o asemenea pozitie. A fost un functionar devotat care a aplicat cu zel o linie gandita de cel pe care l-a servit pana in momentul cand intregul esafodaj s-a naruit. Mai corect ar fi fost sa fie numit un Gromiko al ceausismului. Stefan Andrei nu merge niciodata atat de departe precum Cornel Burtica in cartea de convorbiri cu Rodica Chelaru, aparuta la Curtea Veche. Nu-si asuma “culpele ce nu se uita”. Cartea ilustreaza ideologia “partii lor de adevar”, adica opusul viziunii jurnalistei poloneze Teresa Toranska din clasicul volum “Oni” (“Ei”) despre liderii stalinisti din Polonia.

Concluzie: Deloc intamplator, fostul aparatcik, sef al diplomatiei comuniste si demnitar de varf al despotismului ceausist, Stefan Andrei, figureaza, la pagina 785, in sectiunea “Biografiile nomenclaturii” din “Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania” (Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Humanitas, 2007). Acel “Raport”, a fost scris de membrii Comisiei si de numerosi experti. A fost asumat de toti autorii, in spiritul si in letera sa, a fost baza condamnarii regimului comunist,, la 18 decembrie 2006, de catre presedintele Traian Basescu, in discursul tinut in fata camerelor reunite ale Parlamentului tarii, drept ilegitim si criminal. Asemeni altor proeminenti ex-nomenclaturisti, de la Ion Iliescu si Dumitru Popescu la Silviu Curticeanu si Paul Niculescu-Mizil, Stefan Andrei s-a simtit direct vizat si a reactionat cu interventii publice virulent critice la adresa Comisiei si a mea. A facut afirmatii calomnioase despre familia mea. Se declara om de stanga si insulta amintirea taberei republicane din Razboiul Civil din Spania. A intruchipat, daca putem spune astfel, ceausismul cu chip uman. Ori, poate mai corect spus, cu chip mai putin inuman.

Vladimir Tismaneanu

Un nou centru pentru recuperarea copiilor cu handicap

0

 

Consiliul Judeţean Gorj şi Fundaţia „Sera România“ vor realiza împreună la Târgu Jiu un Centru de recuperare pentru copilul cu handicap. Asocierea dintre cele două instituţii a fost aprobată printr-o hotărâre de consiliu judeţean. Imobilul destinat Centrului de Recuperare pentru Copilul cu Handicap se va construi pe un teren în suprafață de 1.375 de metri pătraţi, aflat în domeniul public al județului Gorj. Cheltuielile necesare construirii și amenajării imobilului destinat Centrului de Recuperare pentru Copilul cu Handicap vor fi suportate integral de Fundația „Sera România“, imobilul realizat urmând să fie inclus în domeniul public al județului Gorj. Potrivit statutului asociaţiei, Consiliul Județean Gorj se obligă să înființeze ca atare, să organizeze şi să includă centrul de recuperare pentru copilul cu handicap în propriul sistem de asistență socială şi protecție a copilului. CJ Gorj se mai obligă să coopteze fundația atât la conceperea și stabilirea organigrame, cât și la selectarea personalului centrului de recuperare pentru copilul cu handicap, dar şi să păstreze timp de zece ani obiectul de activitate al centrului.

Eugen Măruţă

CEO concesionează serviciile de cumpărare de certificate de C02

0

Complexul Enegetic Oltenia va concesiona serviciile de achiziţie de certificate de CO2, necesare asigurării producţiei de energie electrică. Termenul-limită de transmitere a scrisorilor de intenţie este 4 septembrie.
Producătorul de energie electrică din Oltenia investeşte anual milioane de euro pentru anchiziţia de certificate de poluare CO2, pentru a avea dreptul să îşi desfăşoare activitarea de realizare a energiei electrice. Potrivit CEO, costul certificatelor de CO2 este inclus în preţul de producţie al fiecărui megawatt. „S-a ajuns, astfel, la un cost de aproximativ 184 de lei pentru un MWh produs, faţă de 220 lei/MWh în 2012 şi 203 lei/MWh în 2013. Din aceştia, 30 de lei sunt alocaţi certificatelor de CO2 (OMV PETROM şi CE Oltenia sunt singurele firme care îşi cumpără, la zi, certificatele de CO2) şi 12 lei taxei de injecţie în reţea. Rămân 141 lei/MWh, deci, ca şi cost de producţie în sine, un MWh al CE Oltenia este egal sau chiar mai ieftin decât cel produs de Hidroelectrica sau Nuclearelectrica“, conform unei informări a Complexului Energetic Oltenia în ceea ce priveşte costul de producţie al energiei electrice în 2014 şi care este disponibilă pe site-ul societăţii.
Eugen Măruţă

20,27% – promovabilitate în Dolj la Bacul de toamnă

0

Aproape o cincime din absolvenții de liceu (20,27%) care au susținut sesiunea de toamnă a bacalaureatului în Dolj au promovat examenele. Procentul de promovabilitate în funcție de profil este următorul: tehnologic – 15,31%; teoretic – 29,80%; vocațional – 27,72%. Față de sesiunea de anul trecut, rata de promovabilitate este mai mare cu 3,8%. Doar doi candidați au obținut medii între 9 și 9,99. Cea mai mare rată de promovabilitate s-a înregistrat la CN „Carol I“ – 66,67%, urmat de CNP „Ștefan Velovan“ – 55,00 % și CN „Elena Cuza“ – 53,33%. În două unități de învățământ nici un candidat nu a promovat. Este vorba despre Liceul Tehnologic Constantin Ianculescu din Cârcea și Liceul Tehnologic Special „Beethoven“ din Craiova.

Valentin Tudor

Klaus Iohannis: „Este inadmisibil că oraşul Craiova are un șomaj de aproape 10%“

0

http://www.youtube.com/watch?v=_l15LAMniPY

Candidatul Alianței Creștin-Liberale  (ACL) pentru scaunul de la Cotroceni, Klaus Iohannis (foto), a acordat, în exclusivitate, un interviu Gazetei de Sud, cu ocazia vizitei sale de vineri la Craiova. Sasul din Sibiu spune că nu are frici și nici obstacole în campania electorală. Se adresează foarte mult tinerilor și are încredere atât în electoratul din mediul urban, cât și în cel din mediul rural. Klaus Iohannis spune că realizările lui pot fi văzute cu ochiul liber, iar acesta este unul dintre cele mai puternice argumente cu care intră în cursa pentru prezidențiale.
Gazeta de Sud: Domnule Iohannis, să începem cu ceva de actualitate, mai exact cu ordonanța care legalizează traseismul politic. În urmă cu câteva luni, în Dolj, mai mulți primari au dat de înțeles că vor să fie în PSD. Odată cu aceștia, dintre care unii sunt foarte populari, nu va pleca și electoratul?
Klaus Iohannis: Acest lucru nu se întâmplă. Este o încercare disperată a PSD-ului de a crea un avantaj electoral pentru propriul candidat, care e posibil să fie primul-ministru. Însă, această schemă nu va funcționa. Este o ordonanță de urgență care încalcă înțelegerea noastră comună asupra sistemului democratic din România, asupra modului în care trebuie să relaționeze alegătorul cu alesul. Dar, în mod paradoxal, nu îi va ajuta cu nimic, pentru că aceste alegeri din toamnă, alegerile prezidențiale, sunt altfel decât alegerile europarlamentare sau parlamentare. La acestea, contează destul de mult partidul, pentru că oamenii știu asta, chiar dacă votul este uninominal. La prezidențiale, sigur, contează într-o anumită proporție partidul, dar contează cel mai mult candidatul. Alegătorul merge și votează un om, nu un partid. Nu trebuie să ne facem iluzii, foarte mulți primari ne-au spus că sunt sub presiunea PSD-ului, sub presiuni de la guvern, și există promisiuni de la guvern că li se rezolvă anumite doleanțe dacă vin mai aproape de partidul de guvernare. Este o abordare fundamental greșită, dar uzuală, din păcate, în special în perioadele în care guvernează PSD-ul. Aceste lucruri sunt îngrijorătoare, dar nu vor duce automat la un transfer de electorat. Cum știm foarte bine că, între cele două tururi de scrutin, nu se produce un transfer automat de electorat dacă unul dintre candidații care nu intră în turul doi dă un semnal. Așa nu se va produce nici dacă primarul trece de la PNL la PSD – sper să nu fie cazul – și nu înseamnă că oamenii din comuna respectivă, dintr-o dată și peste noapte, se hotărăsc să nu mai voteze candidatul PNL, ci candidatul PSD.
GdS: La ce presiuni asupra primarilor vă referiți?
K.I.: Sunt foarte mulți primari care spun că sunt căutați de politicieni din arcul guvernamental care încearcă cu tot felul de povești să-i convingă fie să treacă în partidul de la guvernare, fie să facă ceea ce se numește un noncombat în timpul alegerilor, adică să nu se implice.
GdS: Sunt și constrângeri financiare?
K.I.: Sunt promisiuni care țin de ce poate face guvernul, poate foarte ușor să aloce, dacă dorește, spre exemplu, bani pentru drumurile comunale, acolo unde primarul este prietenos guvernului, și să nu aloce acolo unde primarul este din opoziție. O abordare fundamental greșită, dar nu surprinzătoare, pentru că PSD este partidul baronilor care dispun după bunul lor plac, de multe ori, de banul public. Este regretabil, dar acesta este un fapt cu care trebuie să ne luptăm în aceste alegeri.

„Primarii care trec acum de la PNL la PSD oricum nu ar fi făcut campanie pentru mine“

GdS: În termeni realiști, trecerea la un partid a unui primar înseamnă, dacă nu chiar automat, un număr mai mare, un bazin electoral mai mare. Pentru că la țară oamenii depind de primar pentru ajutoare sociale…
K.I.: Primarii care trec acum de la PNL la PSD sunt oameni care oricum nu ar fi făcut campanie pentru mine, pentru că sunt nenumărați primari cu care am vorbit și care mi-au spus: „Domnule președinte, indiferent ce ne promit și ce ne spun, noi rămânem în partidul nostru, unde am fost și până acum“. Iar cei care acum totuși pleacă sunt oameni care oricum au fost slabi și nu ar fi făcut campanie pentru noi, pentru ACL. Pierderea nu este mare deloc, dar semnalul politic dat de guvern este unul foarte prost. Dacă două ambasade importante, cea a Statelor Unite și cea a Marii Britanii, s-au exprimat aproape direct împotriva acestei ordonanțe, lucrurile sunt văzute prost și vor funcționa prost.
GdS: V-ați născut în România, aici v-ați dezvoltat ca om politic, printre aceiași politicieni. De ce lumea ar trebui să creadă că dumneavoastră sunteți altfel decât ceilalți?
K.I.: Pentru câteva motive destul de simple. Sunt politician de 15 ani, dar am arătat în Sibiu că se poate face o administrație corectă, se pot crea zeci de mii de locuri de muncă în doar câțiva ani, se poate reabilita un oraș întreg, se poate face politică fără spectacol inutil, se poate face politică pentru oameni. Dacă am demonstrat că asta se poate face în Sibiu, sunt hotărât să arăt că se poate face în toată țară. Pentru politicieni, se aplică, în mare, aceleași reguli ca pentru orice carieră. Dacă ai dovedit într-un loc că ai fost capabil și ai făcut ceva, poți să urci pe următoarea sau pe următoarele trepte. Iar dacă acolo unde ai fost nu ai performat, se pun mari semne de întrebare dacă este bine să te duci mai departe. Or, ceea am făcut eu în politică, în administrație, nu numai că se poate povesti, se poate vizita. Oricine poate să meargă în Sibiu și să se convingă: este sau nu este așa? A fost Capitală Culturală Europeană, a fost apreciat efortul Sibiului. Iar aici nu vorbim doar de câteva piețe pavate și străzi reabilitate, cu toate că și acestea sunt foarte importante, mai ales pentru sibieni. Însă, întregul oraș funcționează foarte bine, iar aceste lucruri, după cum putem să observăm foarte ușor, sunt dependente de cum se administrează și cum se promovează orașul.
GdS:  Oltenia este roșie. Oamenii de aici votează preponderent PSD de 20 de ani. Cum încercați să îi convingeți să schimbe culoarea?
K.I.: Îi vom convinge pe oameni, fiindcă venim în fața lor, acum, astăzi (vineri – n.r.), în fața colegilor și colegelor din partid. Ei trebuie să fie interfața mea, interfața noastră cu alegătorul. Este foarte important să se transmită direct ceea ce vrem noi, să se explice fiecăruia în parte că noi chiar putem să schimbăm lucrurile. Am demonstrat la Sibiu că șomajul poate fi trimis în altă parte. De zece ani nu mai există șomaj în Sibiu. Asta nu fiindcă ne-a căzut ceva din cer pe orașul Sibiu, ci fiindcă noi am muncit pentru asta. Pe drum am discutat un pic despre problemele economice ale Craiovei. Este foarte trist să auzi că un oraș mare, cu istorie și cu oameni care sunt capabili să miște lucruri, are un șomaj de aproape 10%. Nu vă supărați, este inadmisibil. Asta se numește proastă sau extrem de proastă guvernare, și locală, și națională. Altfel, cum vă explicați că în Craiova majoritatea oamenilor lucrează la stat sau sunt șomeri? Sunt foarte puține locuri de muncă bine plătite.

„Am fost îngrozit de modul în care se desfășoară traficul rutier în zona Craiovei“

GdS: Sunt puține investiții în oraș, populație îmbătrânită, și este un bazin electoral care cu greu v-ar vota pe dumneavoastră. S-au mai făcut promisiuni…
K.I.: O să-i convingem pe oameni că noi abordăm lucrurile altfel și să știți că, în Oltenia, oamenii nu sunt esențialmente diferiți de cei din Ardeal, Moldova sau Banat. Toți așteaptă să se creeze locuri de muncă, toți vor să trăiască mai bine, toți sunt dispuși să muncească dacă au pentru ce și dacă au unde. Or, noi chiar știm să rezolvăm aceste lucruri, eu știu cum să le rezolv. Iar dacă vom avea un guvern de dreapta, guvernul nostru, vom rezolva foarte multe din aceste probleme. Am fost de-a dreptul îngrozit de modul în care se desfășoară traficul rutier în zona Craiovei. Este inadmisibil! Un oraș mare care, pe lângă faptul că are șomaj, are, totuși, și o industrie. Nu are legături serioase cu Europa, cu centrele vitale ale României. Aceste lucruri trebuie să ne dea nouă, și oamenilor de aici foarte mult de gândit. Oare de ce sunt lăsați așa, la margine? Și atunci, încet-încet, vor înțelege.
GdS: Înțeleg că dumneavoastră considerați că nu există diferențe între electoratul din Ardeal și cel din Oltenia, spre exemplu.
K.I.: Veți fi surprins. Nu există diferențe fundamentale între oamenii din zone diferite ale țării. Și, credeți-mă, știu despre ce vorbesc. De luni întregi merg prin toată țara și mă întâlnesc zilnic cu foarte, foarte mulți români. Și toți vor același lucru: un trai decent, un loc de muncă sigur și relativ bine plătit, școli pentru copiii lor, vor să nu le mai plece copiii afară la lucru, vor să aibă o conducere decentă. Sunt lucruri simple, cu toții ne dorim lucruri simple, doar că mulți politicieni, în loc să rezolve aceste lucruri, ne prezintă tot felul de baloane de săpun și foarte multă vorbă care, din păcate, nu se concretizează în proiecte.
GdS: Istoria a demonstrat, totuși, că Ardealul votează cu dreapta, iar partea de sud a țării merge cu stânga.
K.I.: Eu îmi permit să vă contrazic, fiindcă avem proba contrarie într-un județ care este destul de aproape de dumneavoastră. Este vorba despre județul Călărași, care, până acum câțiva ani, a fost mai roșu decât județul Dolj și, iată, în câțiva ani, întreg județul a devenit unul liberal. De ce? Pentru că oamenii noștri de acolo sunt deosebit de puternic implicați, au arătat oamenilor de acolo cum se pot rezolva problemele, și iată că se poate.
GdS: Tineretul nu prea iese din casă la vot.  Ați declarat că îi veți convinge prin intermediul rețelelor de socializare. Cum va ieși un tânăr din casă în ziua alegerilor ca să vă voteze pe dumneavoastră?
K.I.: Fiind motivat prin abordările mele. Avem o abordare specifică pentru tineri, mesajul meu este destinat cu precădere tinerilor și veți vedea că, atunci când intrăm în campanie, lucrurile se vor schimba. Nu cred că vom avea o participare de 100% la tineri, nici nu cred că se poate obține așa ceva, dar inclusiv tinerii vor vedea că este important să se prezinte la vot. Iar abordarea pe care o am este una care sunt convins că îi va face pe mulți să meargă la vot, chiar dacă, până acum, nu au făcut acest lucru.

„Este important
nu numai să atragem tinerii la vot“

GdS: Sunt tinerii electoratul-țintă al dumneavoastră?
K.I.: Sunt grupul pe care mă concentrez cel mai mult, din două motive: sunt oameni care vor să schimbe lucrurile – au energia să facă asta – și sunt generația care, dacă vrem să schimbăm România, va schimba România. Generația mea sau a celor care au intrat mai repede în politică poate, eventual, să înceapă o nouă abordare, dar punerea în practică nu mai este a generației mele, este a generației de tineri. Iar din aceste două motive cred că este foarte important nu numai să îi atragem la vot, ci să-i atragem în dezvoltarea României.
GdS: Ne întoarcem puțin la primari. Este clar că, în mediul rural, majoritatea locuitorilor de acolo votează cum le indică primarul. Este o axiomă demonstrată în timp. Dumneavoastră v-ați putea baza mai mult pe cei de la oraș să iasă la vot, aduceți noutatea în privința asta și, tot timpul, orașele au avut o înclinație către dreapta. Cum îi atrageți, totuși, pe ceilalți?
K.I.: Cu campania electorală pe care o facem. De aceea se face campania electorală, de aceea se prezintă conceptul unui candidat, al unui partid. Noi încercăm să îi convingem prin abordarea noastră. Eu și partidul meu vrem să ajungem, după zece ani de guvernare de dreapta, la un obiectiv foarte important pentru noi toți: România prosperă și puternică. Asta este ceea ce vrem să facem cu România. Orice altceva sunt lucruri sectoriale, politici guvernamentale care se pot discuta, însă oamenii trebuie să înțeleagă că aici sunt două direcții fundamental diferite. Este PSD, care merge spre electoratul captiv și ținut captiv, cu mâna întinsă la stat, care păstrează sărăcia oamenilor, și abordarea noastră, care duce la dezvoltarea României.
GdS: Tocmai, că tinerii, cei care ar avea puterea schimbării, au o oarecare lehamite față de promisiunile electorale…
K.I.: Sunteți foarte pesimist. Eu sunt mai optimist. Cred că o să ne audă.

„Când merg în cabina de vot, oamenii se vor gândi cum vor ei să arate România lor“

GdS: De exemplu, dacă domnul Ponta ar candida – pentru că am văzut că ați pus sub semnul întrebării candidatura sa, și ajungem și acolo -, el are pârghii ca prim-ministru să promită, să dea ordonanțe de urgență. Cum recuperați acest handicap față de primul-ministru?
K.I.: Important este dacă promisiunile acelea sunt credibile, or aici – dacă vorbim despre primul-ministru și despre mine – avem doi candidați cu profil foarte diferit. Eu nu sunt cunoscut pentru promisiuni și nici pentru vorbă multă. Eu sunt cunoscut pentru faptul că, dacă am promis ceva, fac acel lucru. Iar primul-ministru este cunoscut pentru exact contrariul, promite orice și, de făcut, mai puțin și altă dată, dacă se poate. Oamenii știu aceste lucruri și vă spun că, în ziua votului, când merg în cabina de vot și pun ștampila, se vor gândi, probabil, mulți, cum vor ei să arate România lor, și atunci vor vota în cunoștință de cauză.
GdS: Care este cel mai mare obstacol pentru dumneavoastă, în precampanie și în campania electorală?
K.I.: Nu există nici un obstacol. Orice obstacol poate fi eliminat. Suntem într-o competiție și, în definitiv, oamenii vor hotărî dacă vor să meargă într-o direcție sau în alta.
GdS: Vă e frică de ceva?
K.I.: Absolut deloc. Nu mi-e frică și, probabil, țintiți la acele invenții venite din partea unui anumit spectru, atacuri și așa mai departe. Nu îmi plac fiindcă nu așa cred că trebuie să se desfășoare o campanie electorală. Ea trebuie să fie centrată pe proiecte politice și nu pe atacuri la persoană. Dar, în același timp, sunt foarte realist. Știu cum se fac campanii electorale în România, sunt la a șasea campanie electorală. Nu mi-e frică de aceste atacuri, de aceste acuzații fanteziste venite din zona PSD-ului, și să știți că nici oamenii nu sunt impresionați deloc. Este foarte ușor de văzut că ele sunt conjuncturale și sunt inventate pentru campania electorală.
GdS: Ați fost în vizită la țară, în calitate de candidat?
K.I.: Am fost la țară, la bunicii mei. Eu am petrecut verile la țară. Din păcate, România rurală nu s-a schimbat fundamental de pe vremea când am fost eu copil, iar asta este una dintre problemele pe care trebuie să le rezolvăm. Cunosc foarte bine tipologia oamenilor de la țară și, da, am fost și foarte recent, și înainte să fiu candidat. Sunt foarte multe evenimente la care am participat în calitate de politician. Cunosc foarte bine atât mentalitatea celor de la țară, cât și pe a celor de la oraș.

„Oamenii de la țară intuiesc foarte multă politică”

GdS: Credeți că omul de la țară are răbdare și înțelege ceea ce spuneți dumneavoastră, un program bazat pe proiecte, fără scandal?
K.I.: Vă spun că da. Poate chiar mai mult decât omul de la oraș, care este sub presiunea știrilor de ultimă oră sau sub presiunea discuțiilor cu vecinii, cu prietenii, iar fiecare vrea să fie mai informat. Vă spun că oamenii de la țară nu sunt oameni care pricep mai puțin. Ei au altfel puse interesele, dar de multe ori percep un om mai repede decât cineva care trăiește o viață foarte agitată. Sunt foarte liniștit în această privință și, chiar dacă nu-și iau timpul să aprofundeze programul pe care îl prezintă un politician sau altul, ei îl evaluează. Omul de acolo îl vede la televizor, îi aude vocea la radio, vorbește cu vecinul, „ce ai auzit despre sasul, despre neamțul de la Sibiu?“. Oamenii vorbesc și, chiar dacă, câteodată, avem impresia că viața la țară nu-i face pe oameni să știe foarte multă politică, ei intuiesc foarte multă politică.
GdS: Că tot am ajuns în spectrul acesta, s-a vorbit despre orientarea confesională. Este aceasta o problemă în cazul dumneavoastră?
K.I.: În cazul meu, sigur nu. Mă bazez pe o experiență de 15 ani. Pe mine mă votează lumea, de când am intrat în politică, nu pentru că sunt neamț și luteran, dar nici nu mă votează pentru că sunt neamț și luteran. Aceste lucruri, dacă ai un proiect politic, nu prea mai contează. Omul, dacă vede un politician care știe să-și facă treaba, atunci îl votează. Nu contează dacă e luteran sau ortodox. La vot nu este despre biserică, la vot este despre politică și despre administrație. După aceea, putem să mergem cu toții la biserică. Sunt și eu creștin cum sunteți dumneavoastră, poate nu mergem cu toții la aceeași biserică, însă credem în aceleași lucruri. Iar oamenii nu vor să audă despre biserică la politică cum nu vor să audă invers. Ei știu foarte bine să țină lucrurile despărțite. Doar primul-ministru a crezut că dă o lovitură de imagine senzațională dacă aduce aceste două teme, etnicitatea și religia, în discuția electorală, în campania electorală. Eu nu am nici o problemă cu asta, problema o va avea primul ministru pentru că a introdus aceste teme în dezbatere.
GdS: La precedenta vizită – și nu numai atunci -, v-am întrebat despre stilul dumneavoastră de om politic. S-au spus multe despre dumneavoastră, că sunteți moale, că vă topiți ca înghețata în luna august. Încercați să vă schimbați din mers?
K.I.: Iată că este luna august și nu m-am topit. Nu am de gând să mă schimb nici din mers, nici din principiu. Profilul meu de politician este cunoscut, nu am de gând să îl schimb și cred că este profilul de politician pe care îl așteaptă oamenii.

„Nu discut despre Victor Ponta și nici despre Elena Udrea”

GdS: Vorbeam mai devreme despre Ponta – candidat sau nu. De ce spuneți asta?
K.I.: Din simplul motiv că nu și-a anunțat candidatura, nu este desemnat. Nu este nici anunțat, nici desemnat.
GdS: Și-a anunțat la Craiova candidatura.
K.I.: Deocamdată. Să vedem dacă va fi și desemnat.
GdS: Dumneavoastră sunteți sigur candidatul ACL și veți rămâne?
K.I.: Eu sunt și anunțat, și desemnat, și voi rămâne candidat.
GdS: Ce vă place și ce vă displace la Victor Ponta?
K.I.: Nu discut despre Victor Ponta.
GdS: Elena Udrea atunci?
K.I.: Nici despre Elena Udrea. Eu vorbesc despre programul meu politic. Ceilalți nu au decât să se prezinte ei.
GdS: Da, dar când Elena Udrea spune că nu veți ajunge în turul doi…
K.I.: Este problema Domniei sale să spună orice dorește în campania electorală, de aceea se face campanie.
GdS: Opoziția a încercat să vă lipească imaginea de Traian Băsescu.
K.I.: Ați observat, probabil, că unii vor să mă acuze că sunt de partea lui Băsescu. Alții spun că sunt împotriva lui Băsescu. Eu sunt fără Băsescu. Nu mă interesează. După părerea mea, politicianul Traian Băsescu este de domeniul trecutului. Nu am vrut să creăm noul partid de dreapta cu sau contra Băsescu. El este fără. Pur și simplu, el nu conține politicianul Băsescu și nici vreo moștenire de-a politicianului Băsescu. Cum nici candidatura mea nu are absolut nici un fel de treabă cu actualul președinte. Nu sunt un politician care este contra Băsescu, cum nu sunt un politician care este pentru Băsescu. Eu sunt, pur și simplu, politicianul care va fi președinte după Băsescu.
GdS: Dar politicianul Băsescu girează o fundație care poate obține procente importante , eventual decisive.
K.I.: Asta vom vedea. Eu nu cred în această poveste cu fundațiile decisive.
GdS: Pentru turul doi, la ce alianțe vă gândiți?
K.I.: La nici o alianță. De ce să mă gândesc la asta? Oamenii nu votează nici alianțe, nici partide. Oamenii votează oameni. Prezidențialele sunt cele mai clare alegeri.
GdS: Înțeleg că nu dați prea mare importanță mașinăriei de partid a puterii.
K.I.: Eu dau foarte mare importanță colegilor din partidul meu, din ACL, pentru că ei sunt oamenii care fac pentru mine campanie electorală în teritoriu.
GdS: Dacă în turul doi ar alege Elena Udrea cu Victor Ponta, pe cine ați vota?
K.I.: Pe nici unul. Nu vor ajunge.
GdS: Ipotetic vorbind.
K.I.: Nici ipotetic.
GdS: Dar ce faceți dacă nu ajungeți în turul doi, tot ipotetic?
K.I.: Ajung în turul doi.
GdS: Și când ați mai dat interviuri, în care erați dumneavoastră prim-ministru desemnat și candidatul la prezidențiale era domnul Antonescu, erați la fel de sigur că va rămâne formula aceea. Nu vă întrebăm degeaba.
K.I.: Niciodată nu s-au schimbat proiectele fiindcă eu le-am schimbat sau fiindcă nu am crezut în ele. Ultima dată, întreaga configurație din PNL s-a schimbat pentru că altcineva nu a crezut în proiect și s-a retras.
GdS: Ce mesaj aveți pentru craioveni și olteni?
K.I.: Mesaje foarte simple: să mă voteze și va fi mai bine.
GdS: Și președintele Băsescu a spus „să trăiți bine”.
K.I.: Iată că acolo nu a funcționat. De data aceasta va funcționa.
GdS: Pe ce vă bazați?
K.I.: Pe experiență. Puteți să luați experiența dovedită de atunci a primarului general al Capitalei. Nu știu ce ați putut urmări atunci în București, ce evoluții senzaționale. Și luați experiența primarului Klaus Iohannis, cu ce a reușit să facă. Nu avem altă posibilitate obiectivă de a verifica un manager public decât prin prisma a ce a realizat. Putem să mergem cu ani în urmă să vedem ce a promis și ce a realizat. Și atunci putem să ne dăm seama că sunt două feluri de oameni: unii care promit orice și nu fac mai nimic, alții care promit și fac. Cred că lumea mă consideră și pe mine ca făcând parte din cea de-a doua categorie, iar asta se numește o carte de vizită. Orice politician are o carte de vizită și se poate verifica foarte ușor. Ce va face în viitor putem doar să prespunem, dar ce a făcut în trecut și comparat cu promisiunile făcute este un lucru foarte ușor. Și cred că e un exercițiu foarte bun, care ar trebui să fie făcut câteodată și de jurnaliști. Nu doar să întrebe „ce veți face?“, ci și „ce ați promis și ce ați făcut?”.
GdS: Dacă ați ajunge președinte, cum veți proceda pentru desemnarea primului ministru?
K.I.: Constituțional.
GdS: Asta înseamnă ca majoritatea care este în parlament să vină la președinție cu un candidat.
K.I.: Constituțional.
GdS: Rămâne Victor Ponta, îl renumiți prim-ministru?
K.I.: E greu de spus „renumit“. Eu sper să ajung în situația în care voi fi la Cotroceni și se constituie o altă majoritate care va înlătura guvernul PSD și va propune alt prim-ministru, de exemplu pe Cătălin Predoiu.
GdS: Dumneavoastră v-ați exprimat la adresa dânsului ca unul dintre cei vizați. Deci nu era singurul candidat la funcția aceasta.
K.I.: Noi acum mergem pe această variantă. Nu luăm în calcul alte variante.
GdS: Aveți vreun viciu?
K.I.: Nu.

Student dispărut

0

http://www.youtube.com/watch?v=Fd7-bEExaDE

O familie din Drobeta Turnu Severin trăiește un coșmar. Unicul fiu al soților Drăgoi, un tânăr de 22 de ani, este de negăsit de patru zile. Andrei a plecat de acasă să-și cumpere haine și nu s-a mai întors. Tânărul nu a luat cu el nici bani, nici acte.