Secundul lui Piţurcă a analizat jocul celor doi internaţionali craioveni la meciul cu Serbia, doar fundaşul central primind notă de trecere.
– Meciul cu Serbia a trecut, aş vrea să vorbim despre Universitatea. După două meciuri foarte reuşite, urmează două examene, la Galaţi şi cu Dinamo, ce ziceţi?
– Trebuie să joace în continuare aşa cum au făcut-o la Constanţa şi acasă cu CFR Cluj. Cu curaj. Oltenii au şanse să urce în clasament. Înaintea meciului cu Serbia, chiar glumeam cu un apropiat al echipei naţionale şi ziceam că, dacă Ştiinţa joacă şi mai departe aşa cum a făcut-o cu Farul şi cu campioana CFR Cluj, chiar că ar putea să se bată pentru titlu. Ce mai, Craiova a câştigat experienţă şi a început să joace bine, spectaculos, frumos! Păcat că a avut un start slab. Nu trebuia să piardă la Iaşi, iar la Craiova, cu Gloria Bistriţa, era normal să se câştige toate cele trei puncte. Bine că şi-au revenit la timp…
– Craiova a început asediul împotriva echipelor naţionale, un semn bun, ceea ce denotă ascensiunea fotbalului de la Ştiinţa…
– Da, este un fapt normal. Mă bucur pentru asta. Craiova renaşte, iar convocările vin. Totul depinde de jucători. Sâmbătă au fost doi jucători la echipa mare şi vreo patru la cea mică, adică Ştiinţa are iarăşi un cuvânt în fotbalul românesc. Le urez baftă oltenilor mei dragi! Sunt însă cu gândul tot la meciul pierdut de tricolorii mari…
– Ce se mai poate spune după acest 2-3 cu Serbia?
– Matematic vorbind, România mai are o foarte mică speranţă, adică trebuie să ne jucăm şansele până la capăt. Trebuie însă să recunosc că acestea sunt infime, dar există. Ne agăţăm de acea fărâmă de speranţă.
– Aţi avut cea mai neagră săptămână din viaţă…
– Aşa este. Joi a fost înmormântat fratele meu, Marin Boldici, n-am putut să ajung nici la înmormântare, iar sâmbătă am pierdut meciul cu Serbia. Doar când a murit mama mea am mai avut o asemenea stare. Să trecem peste asta, sunt probleme personale.
Arbitrajul a defavorizat clar România
– Trebuie să recunoaştem că naţionala Serbiei a fost mai bună sâmbătă decât echipa pe care România a putut s-o trimită în teren.
– N-aş zice aşa. Am avut multe momente când am fost peste ei, când i-am dominat clar. Altele au fost cauzele acestui insucces. Noi, staff-ul naţionalei, am stat până azi-dimineaţă, spre ora 5.00 (ieri-dimineaţă – n.r.) şi am revăzut şi analizat meciul. Cred că e cea mai mare ciordeală din fotbal! Arbitrul ne-a dezavantajat clar. La primul gol, marcat de M. Jovanovic, Pantelic a preluat balonul printr-un henţ evident şi apoi mingea a ajuns la autorul golului. Şi au fost şi alte faze în favoarea Serbiei, printre care şi un penalti neacordat nouă! Una peste alta, nu au fost mai buni sârbii, ci au avut mai mult noroc decât noi.
– OK, dar au fost şi destule greşeli individuale ale noastre, inclusiv la faze fixe.
– Toată săptămâna s-a lucrat şi s-a insistat asupra fazelor fixe. Şi uite ce a ieşit!
– Presupun că acum (ieri-dimineaţă – n.r.) este o atmosferă sumbră, nu?
– Ce să mai comentăm, asta-i viaţa! Nu poate fi veselie…
Costea s-a întors în Bănie
– Cum aţi caracteriza evoluţiile celor doi olteni, Dorel Stoica şi Florin Costea?
– Sunt oltean, de multe ori nu pot fi obiectiv. Eu cu ai mei ţin. I-a caracterizat selecţionerul Victor Piţurcă, evoluţiile lor s-au văzut la TV, aşa că…
– Bine, aşa o părere neoficială!
– Vreţi să fiu sincer şi obiectiv? Dorel Stoica a jucat bine doar în repriza a doua, dar Costea, nimic. În prima repriză, în faza premergătoare înscrierii primului gol, Dorel Stoica trebuia să facă fault pentru a rupe jocul, dar n-a făcut. În schimb, nu poate fi învinuit Stoica la autogol deoarece a fost o situaţie aparte. Florin Costea nu a impresionat prin nimic. A luat şi cartonaş, iar acum nu are rost să-l plimbăm prin Austria. După meci, Florin Costea a venit la mine să se învoiască, mi-a spus că este tatăl lui la meci şi că vrea să se întoarcă la Craiova. Eu l-am trimis la „Piţi". Nu pot lua decizii în numele selecţionerului.
– Ce ziceţi de meciul cu Austria?
– După situaţia asta, acum orice este posibil. În mod normal, ar trebui ca România să fie echipa învingătoare.
