PARTIDUL BRUXELLES

Raportul de tara iesit miercuri la iveala a aruncat Romania intr-o dezbatere filologica si psihologica de care nu ii credeam in stare pe bietii nostri politicieni. S-a vorbit inclusiv despre „suflet“ ca in Shakespeare. Ca in Cehov. Ce spectacol, oameni buni! Fiecare a incercat sa traga spuza pe turta lui. Guvernamentalii, primul ministru si cei din jur, au zis ca, gata, mamaliga e facuta si sta sa explodeze. Isprava noastra e fara precedent. Sintem in carti! Ni s-au raportat mari succese, ca pe vremuri. Conferinte de presa, declaratii, talk-show-uri, semicongres la Palatul Parlamentului. Toata masinaria de propaganda a fost pusa in miscare sa ne convinga ca a fost un triumf. Jurnalistii, analistii simandicosi, politicienii plapinzi din opozitie au sarit cu gura ca a fost un dezastru. Ca Guvernul Nastase a luat o bila neagra. Atmosfera e tot mai incinsa. Senzatia mea e ca, indiferent ce se intimpla la Bruxelles, oricum opiniile ar fi fost impartite. De la o vreme, nimeni nu mai asculta pe nimeni. Fiecare are textul lui pe care il arunca spre public, fara legatura cu evenimentele. E drept, de data asta, ambiguitatea documentului fatat de birocratia bruxelleza a incurajat orice fel de citire. Gasim printre rinduri argumente sa pretindem ca a fost un succes. Cum gasim si argumente sa pretindem ca a fost un esec. Fiecare si-a luat din document ce i-a fost de trebuinta. Efectul, ceva de genul: incurca-i, drace!

Adevarul este ca Romania nu este inca o economie de piata functionala. Nici nu iti trebuie mare patrundere ca sa observi acest lucru. Intii, punem la socoteala volumul urias al arieratelor, adica al datoriilor la bugetul de stat. In absenta unei concurente reale, cu un mediu de afaceri opac si neprietenos, totul e spus. Se adauga coruptia. Si o inflatie mult peste cea din celelalte tari europene. Ma si mir ca am avut curaj sa mergem la Inalta Poarta de la Bruxelles, sa cerem sa fim trecuti clasa. Pe de alta parte, e tot atit de adevarat ca s-au facut progrese. Guvernul Nastase pare decis sa indeplineasca toate cerintele Uniunii Europene. Daca el nu poate raporta ca a indeplinit ce a promis in 2000, adica imbunatatirea standardului de viata, poate totusi sa aminteasca succese diplomatice reale. Lista cuprinde: ridicarea vizelor pentru spatiul Schengen, intrarea in NATO, pasii spre Uniunea Europeana. Din cauza asta, raportul de tara a fost asteptat cu incordare. Un esec, in sensul ca ar fi existat in text formula „Romania nu are o economie de piata functionala“, ar fi fost plin de consecinte nefaste. Ar fi putut duce eventual la demisia guvernului. Nastase a evitat aceasta situatie, cind luna trecuta s-a deplasat chiar in gura lupului si a promis masuri energice de ultima ora. In ciuda scepticilor, s-a tinut de cuvint si a reusit sa obtina un text ameliorat. Privatizarile, Constitutia, acordul cu FMI, depunerea bugetului etc. au lucrat in favoarea Bucurestiului.

Este un exemplu foarte bun cel al raportului real de putere de pe scena politica autohtona. Bruxelles este „cea mai influenta grupare politica“. Palatul Victoria si celalalt palat, al Cotrocenilor, tin cont, intii de toate, de ce se zice la Bruxelles. Un stranut acolo scoate batista din buzunar la Bucuresti. Opozitia politica propriu-zisa e neglijata si persiflata. Mass-media, din cind in cind, sint batute pe umar condescendent. Dar cu Bruxelles nu isi permite nimeni sa se joace. Toate cartile PSD sint puse pe acest pot numit UE. Miza cea mare e aici, ca la Loto acum citeva saptamini. Bruxelles e principala forta care se opune tendintelor conservatoare din PSD, si nu numai. Bruxelles impinge din spate guvernul pentru a accelera reformele. Cum se va intimpla asta intr-un an electoral ramine de vazut. Bruxelles este si principalul aliat al lui Nastase in acest sens. De cite ori el se misca inainte gaseste sprijin la Verheugen, la Prodi. Totusi, marea lui problema este sa nu se decupleze de trenul partidului si al electoratului sau. Jocul lui trebuie in continuare atent urmarit. Merita.