Razboiul celor „doua roze“

Razboiul celor „doua roze“, adica razboiul dintre PSD si PD, s-a purtat si peste mari si tari, tocmai in Brazilia, unde reprezentantul partidului d-lui Basescu a fost singurul care s-a opus cererii partidului d-lui Nastase, atunci cand s-a pus la vot primirea acestuia in Internationala Socialista. Astfel, s-a reconfirmat teoria ca ne exportam cu mare placere conflictele interne. Razboiul cu pricina se poarta, inca mai fara manusi, pe malurile Dambovitei, cu scurte perioade de acalmie, cand beligerantii obosesc si se opresc sa-si bandajeze ranile.

Din pacate, razboiul se poarta, cum am mai remarcat, cred, pe seama noastra, a bucurestenilor. Dupa trei ani, el a transformat Capitala intr-un adevarat cosmar. Al soferilor, in primul rand, care-si zdrobesc masinile prin gropi, dar si al pietonilor, obligati sa fie atenti la fiecare pas, ca nu cumva sa-si rupa picioarele. Sunt saizeci si cinci de ani de cand locuiesc in Bucuresti. L-am vazut sub toate zodiile si expus tuturor intemperiilor. L-am vazut lovit de bombardamente in timpul razboiului si, apoi, capatand o imagine terna in timpul regimului comunist. L-am vazut transformat in sat de marele viscol din ianuarie 1954, traumatizat de cutremur, in martie ’77, desfigurat de demolarile decise de Ceausescu si, prin anii ’80, cufundat intr-o enorma balta de intuneric. In fine, l-am vazut punandu-si farduri peste chipul imbatranit de praf, dupa ’89, semanand din ce in ce mai mult cu tranzitia prin amestecul haotic de mizerie si de vile ale noilor imbogatiti. Dar trebuie sa recunosc ca niciodata n-am vazut Bucurestiul in halul in care arata azi. Cine n-a fost in Bucuresti de multa vreme are multe sanse sa-si faca, aproape la fiecare pas, cruce. Nu cred sa existe la aceasta ora artera, cat de cat, importanta in Bucuresti care sa fie intreaga, fara gropi si fara mormane de moloz care, la orice ploaie, umplu strada de un mal lipicios. In multe locuri, masinile nu mai pot patrunde. Eu, ca sa ajung acasa, din centru, trebuie sa fac mari ocoluri. Si nu mai dispun de nici un troleibuz, autobuz sau tramvai. Acolo unde soferii se incumeta, totusi, sa se aventureze, poti auzi tot folclorul injuraturilor, care nu e deloc neglijabil.

Cum s-a ajuns aici? Simplu. Datorita razboiului celor „doua roze“. Consilierii PSD de la Capitala i-au boicotat sistematic lui Basescu initiativele pe care le-a avut ca primar general. Nu stiu daca au facut asta in urma unor ordine sau sfaturi venite de la partid sau de la guvern, dar luptele de gherila au fost prea evidente si prea absurde ca sa pot crede ca ele s-au bazat pe principii, nu pe interese, politice sau personale. PSD a vazut, cum vede si azi, in Basescu inamicul cel mai antipatic si cel mai incomod. E adevarat ca nici dl Basescu nu e usa de biserica. S-a folosit de certurile de la primarie pentru a-si construi o imagine convenabila de haiduc solitar care se lupta cu balaurul. Pana la urma, scandalurile, care s-au tinut lant, au dezvaluit cazuri de coruptie nu numai in tabara consilierilor PSD, ci si printre colaboratorii apropiati ai d-lui Basescu.

Oricum, fondurile pentru asfaltarea civilizata a Bucurestiului au fost blocate, inclusiv cu concursul guvernului, din pricina acestui razboi stupid si pagubos. Lucrarile n-au putut incepe in primavara, cum era firesc. Au inceput in prag de toamna, cand erau previzibile dificultatile legate de vremea rece si de ploi. Si, in timp ce ne pandeste perspectiva de a parcurge iarna pe aceste strazi desfundate, asteptand primavara ca sa rasuflam usurati, scandalul de la primaria Capitalei continua, vad. Consilierii PSD ar vrea sa-i impuna lui Basescu un inlocuitor, ceea ce Basescu, fireste, nu accepta. Nici relatiile dintre primariile de sector si primaria generala nu sunt mai pasnice. Ostilitatile dintre PSD si PD atarna si aici greu in balanta. In consecinta, bucurestenii sunt din ce in ce mai exasperati de ceea ce trebuie sa suporte din cauza razboiului celor „doua roze“ care, prin spectacolul de la primaria generala, goleste, practic, democratia de sens.