http://www.youtube.com/watch?v=pXUrTCjVKgg
O femeie în vârstă de 66 de ani, din comuna doljeană Leu, este paralizată de aproximativ 11 ani, iar de aproape opt ani zace imobilizată la pat. Problemele medicale ale femeii au survenit în urma unui accident vascular cerebral. Din cauza acestui aspect, nu poate fi încadrată în grad de handicap, nu are dreptul la un însoţitor sau indemnizaţie. Reprezentanţii autorităţilor locale din comună sunt hotărâţi să aducă femeia pe braţe în faţa Comisiei de Expertiză Medicală pentru Adulţi pentru a solicita o nouă evaluare. Şi una dintre fiicele femeii, fost cadru didactic, este diagnosticată cu schizofrenie şi are nevoie de supraveghere permanentă. Toate greutăţile cad pe umerii celei de a doua fiice, care a fost nevoită să renunţe la locul de muncă pentru a sta acasă să-şi îngrijească mama şi sora.
Mirela Gâlă a apelat în urmă cu câteva zile la ajutorul Gazetei de Sud. Femeia ajunsă la capătul puterilor a dorit să îşi prezinte drama prin care trece din cauza sistemului de asistenţă şi protecţie socială din România. În luna mai a anului trecut, vă prezentam în paginile Gazetei de Sud o poveste de viaţă asemănătoare din oraşul Bechet (Condamnaţi la boală, omorâţi de sistem http://www.gds.ro/Subiectul%20Zilei/2013-05-20/Condamnati+la+boala%2C+omorati++de+sistem&hl=claudia%20popa&tip=toate). „Este cumplită situaţia prin care trecem. Mama mea, Maria Ion, a avut tot timpul probleme medicale, suferea de epilepsie, însă ducea o viaţă cât se poate de normală. Îşi câştiga pâinea, se descurca singură într-o localitate din judeţul Olt. De când a făcut însă accidentul vascular cerebral a rămas cu paralizie pe partea stângă. Odată cu trecerea anilor, starea ei de sănătate s-a agravat, iar de aproape opt ani a rămas complet imobilizată la pat. Pentru o bună perioadă de timp, a primit dreptul de a avea un asistent personal. Acest lucru s-a întâmplat până în urmă cu patru ani, moment în care i-au fost tăiate toate drepturile. Răspunsul a fost simplu: legea s-a schimbat şi nu mai permite sprijinul acestor oameni paralizaţi. Rămasă fără asistent personal, am decis atunci să o aduc în locuinţa mea, pentru a-i oferi ajutorul de care are nevoie. Imaginaţi-vă câtă suferinţă şi umilinţă suportă această femeie, aflată în situaţia de a depinde de mine: să îi dau să mănânce, să o schimb, să o îngrijesc, să îi vindec rănile cauzate de la atâţia ani de stat pe spate… Pentru a o scoate în curte, o iau pe braţe împreună cu copiii şi cu soţul pentru că singură deja nu mai am putere. Am renunţat la tot, la locul de muncă pe care îl aveam, deşi am trei copii pe care trebuie să îi îngrijesc, să le ofer hrană, să îi ţin în şcoli. Destinul a fost crunt cu noi şi ne-a mai dat o lovitură greu de suportat. Sora mea, absolventă de facultate, avea viitorul în faţă. A învăţat mult, ajunsese profesor la clasele V-VIII la o şcoală din judeţ… În urmă cu câţiva ani însă, după o depresie, a suferit un şoc puternic. A fost diagnosticată cu schizofrenie. Nu am avut altă soluţie decât să o aduc şi pe ea în locuinţa mea. Are nevoie de supraveghere atentă, uită foarte repede, nu poate fi lăsată singură în locuinţă… Am mers şi cu sora mea la Comisia de Expertiză medicală, însă a primit o încadrare în grad de handicap, fără a avea dreptul la însoţitor. Oare cineva se gândeşte la noi, la cei aflaţi în situaţia mea, care se văd nevoiţi să se descurce cu două persoane extrem de bolnave, neputincioase? Ce handicap poate fi mai mare decât acela de a sta nemişcat de 11 ani într-un pat, de a ajunge o legumă?“, a povestit Mirela Gâlă.
Epilepsie, operată la cap, paralizată, însă nu este „handicapat“
În ciuda anilor de suferinţă, Maria Ion este extrem de lucidă. Zăcea în camera întunecoasă, cu nenumărate icoane în jur, acoperită cu câteva pături şi plângea. O masă era aşezată în dreptul patului pentru ca femeia să nu alunece cumva. „Ce viaţă mai e asta. Mă rog la Dumnezeu să mă ia, dar nu vrea… Se chinuieşte fata mea cu mine… Ce face statu’, mamă, pentru cei ca mine? Nimic, îşi doreşte să scape de noi… Am fost bolnavă de când mă ştiu. Am epilepsie, am fost operată şi la cap după ce am avut accidentul cerebral… Nu vreau decât drepturile care mi se cuvin: indemnizaţie că sunt handicapată, iar fata mea să primească bani pentru că este însoţitorul meu. La ea ţip atunci când am dureri, când vreau să fiu schimbată, când vreau o cană cu apă sau medicamente“, a spus bătrâna.
„Este nedrept ceea ce se întâmplă“
Situaţia acestei familii este cunoscută de reprezentanţii Primăriei Leu. „Am sfătuit-o pe fiica acestei femei să meargă la Comisia de Expertiză Medicală şi să ceară drepturile cuvenite! În momentul în care ar obţine un certificat de încadrare în grad de handicap, noi am putea trimite o persoană care să îi acorde zilnic sprijinul necesar. Mă angajez să le pun la dispoziţie o maşină pentru a o transporta până la Comisie. O vom duce pe braţe dacă este cazul şi vom solicita reevaluare. Este nedrept ceea ce se întâmplă, ce poate fi mai sugestiv decât faptul că de 11 ani zace neputincioasă la pat. Este foarte grav, pentru că astfel de cazuri apar tot mai frecvent, tot mai des aflu de oameni care suferă accidente vasculare şi care rămân paralizaţi sau cu alte suferinţe grave. Pe lângă femeia paralizată, în această familie se mai află o persoană care are nevoie de medicamentaţie, de sprijin, de supraveghere… Chiar în aceste zile am vrut, de exemplu, să aflu câte persoane aflate în mare dificultate avem şi am ajuns la concluzia că peste 50 de familii nu beneficiază de prevederile Legii nr. 416 sau alte legi de ajutor… Vom încerca pe latură socială, din fondurile de urgenţă, să oferim sprijin acestei familii“, a spus Iulian Cristescu, primarul comunei Leu.
Încadrare în handicap conform „legii“, de vină este legislaţia!
Potrivit reprezentanţilor Comisiei de Expertiză Medicală pentru Adulţi din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, mii de doljeni au solicitat, în ultimul an, încadrare în grad de handicap. Mulţi dintre aceştia se deplasează cu greu, alţii sunt complet paralizaţi, au probleme grave de memorie, sunt dependenţi de ajutorul unei persoane, însă nu pot beneficia de ajutor de handicap pentru că legea nu permite acest lucru. Zeci de doljeni contestă lunar decizia luată de Comisie. „Doar pe parcursul anului 2013 au fost evaluate, de exemplu, 4.941 de persoane. 208 dintre acestea au fost respinse din cauza faptului că problema lor este o boală şi nu un handicap. 196 de cazuri au fost pentru afecţiuni neurologice: hemiplegie post accident vascular cerebral, cum este şi cazul Mariei Ion, dar şi cazuri de epilepsie cu debut după vârsta de 26 de ani. Vreau să menţionez încă o dată că nici neoplasmele în stadii incipiente, care nu au recidive sau metastaze, nu se încadrează în grad de handicap. Încă din 2008, hemiplegiile post accident vascular cerebral (AVC) ischemic au fost scoase din lista încadrărilor în grad de handicap. Înţelegem nemulţumirile persoanelor imobilizate la pat în urma AVC suferite, dar, din păcate, nu putem să le ajutăm, până în momentul în care legislaţia nu se va schimba. S-au făcut demersuri pentru schimbarea legislaţiei din partea tuturor comisiilor teritoriale, încă din 2012, dar, din păcate, fără nici un rezultat pozitiv pentru aceste persoane suferinde şi care chiar au nevoie de asistenţă şi protecţie socială“, a menţionat dr. Claudia Popa, preşedinta Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
Pentru încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu afecţiuni respiratorii şi cardiologice este necesar ca debutul afecţiunilor să se producă în copilărie sau în tinereţe, până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
Doljul are aproximativ 15.000
de persoane cu dizabilităţi
La sfârşitul lunii ianuarie 2014, reprezentanţii DGASPC Dolj au raportat 14.449 de persoane cu handicap neinstituţionalizate. Dintre acestea, 2.717 persoane au handicap fizic; 2.190 – handicap vizual; 554 de persoane – handicap auditiv; 2.508 persoane cu handicap somatic; 3.347 cu handicap mintal; 1.335 persoane cu handicap psihic; 1.379 de persoane cu handicap asociat; 159 de persoane cu handicap HIV/SIDA; 260 de persoane cu boli rare. Categoriile de persoane care suferă de deficienţe grave pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, conform criteriilor medico-psihosociale, sunt cele care prezintă următoarele afecţiuni: amputaţii, oligofrenie; tulburare autistă; boala Alzheimer pură, demenţa Pick – forme avansate; deficit motor de tip plegic, paretic, ataxie; surdomutitate congenitală sau surditate bilaterală dobândită înaintea achiziţionării limbajului cu demutizare slabă/nulă, nevăzători etc.
