Un album nou, aparitii TV, videoclipuri, invitatii nenumarate la nunti si petreceri in tara si strainatate, fani care i-au invatat melodiile pe de rost… Acesta este artistul Nelu de la Craiova – „jumate manelist, jumate lautar“, cum ii place sa se autodefineasca!
„Când bea omul si petrece
Mai frumoasa viata-i trece,
Nu strânge nici bani,
N-are nici dusmani!
In fundul paharului
E-averea crâsmarului
Ca bea pe indelete
Si nu mori de sete!…“.
Sau:
„El statea singur in casa
Si-a venit vecina
Ca sa-i imprumut cocosul
Sa-i calce gaina.
Dar cocosul meu nu stie
Gaina ce vrea,
Lasa-l, vecine, sa vina,
Ca-l invata ea!…“.
De vreo doua luni, peisajul muzicii locale si românesti s-a revigorat cu o aparitie mult asteptata de numerosii fani. Un album nou-nout si-a facut loc pe tarabele vânzatorilor ambulanti si in magazinele de specialitate, raspândite din Romanesti pâna in Craiovita. Este vorba de un calup de 11 melodii, intitulat sugestiv „Când bea omul si petrece“ si semnat de binecunoscutul artist oltean Nelu de la Craiova! Vorbind despre aceasta aparitie, intrepretul subliniaza: „Este un superalbum: cu versuri frumoase, compuse de un textier care l-am angajat din Rovinari, versuri ce vorbesc de soacra, de nevasta, de barbat, de viata obisnuita si cu linie melodica realizata de mine si de baieti – da’ mai mult de mine. E un tidiu numai de petrecere si veselie, daca asculti n-ai cum sa fii suparat!“.
Cu toate aceste calitati remarcabile ale albumului, Nelu de la Craiova recunoaste ca lansarea pe piata nu a avut totusi succesul scontat. De vina sunt, se pare, invazia site-urilor de internet care le permit doritorilor sa-si copieze ce si câte manele vor, si momentul lansarii. „Iarna si de sarbatori, atunci e cel mai bine sa scoti tidiuri“, declara un pic dezamagit Nelu de la Craiova, artistul care, la 35 de ani, a atins deja culmea succesului.
Inceputurile artistice
E „jumate manelist, jumate lautar“, zice, scotându-si de pe nas ochelarii – negri, desigur, si de firma. Se joaca putin cu ei intre degete, incheietura mâinii lucind de bratara groasa de aur – ca si ochelarii, simbol al succesului incontestabil de care se bucura astzazi interpretul. Adica, explica el, un muzician bun nu poate fi numai de un fel. „Daca ma duc la petrecere si vrea omu’ sa cânt si din aia mai veche, de ascultau ei acum zece-douazeci de ani, trebuie sa stiu sa cânt si din aia! Daca vrea numai manele, cânt numai manele, sa se simta bine!“. Asa ca artistul a combinat doua stiluri, pentru un succes sigur: muzica lautareasca si maneaua care se vinde superbine! Reteta a descoperit-o singur, marturiseste, dupa ’90. Având experienta lautariei din tinerete, la care s-au adaugat talentul si ambitia, nu i-a fost foarte greu sa-si câstige renumele binemeritat!
„Eu cânt de mult“, povesteste Nelu de la Craiova despre vremea când era doar Nelu Anca, din Malu Mare. „De pe la 15 ani am inceput, cântam atunci si cu orga, si cu acordeonu’. Pe atunci nu se ascultau manele, doar hora si sârba. Mergeam la nunti, la tara, câte trei zile. Si era greu, ca nu conta daca era soare sau ploaie, eu trebuia sa plec cu mireasa in sat, sa cânt in mijlocul drumului, in praf sau frig“, isi aminteste el conditia de artist la inceput de drum. Decembrie ’89 i-a schimbat insa destinul de lautar de tara. A plecat in Germania, unde, marturiseste Nelu de la Craiova, „am muncit in constructii interioare“. Cu suma câstigata in anii grei petrecuti printre straini si dusmani – vorba cântecului! – s-a intors in ’96 si s-a apucat de treaba: a achizitionat câteva utilaje agricole pentru o afacere si o statie cu microfon pentru inclinatiile artistice. A pus la punct un repertoriu bogat de muzica populara in care a inserat si stilul nou care incepea sa prinda un real contur: maneaua. Cu câtiva baieti talentati si-a facut apoi intrarea in restaurantele si petrecerile cu staif ale Craiovei. Craiovenii chefuiau pe intrecute, iar manelele faceau furori! Nelu de la Craiova isi facea un nume!
Banii, valoarea si… teoria
Azi, e cel mai bun intr-o pleiada de nume sonore de manelisti craioveni! – nu ii e teama sa marturiseasca! Artisti precum Oaca, Donald, Bobi, Laurentiu, Petrisor Pustiu au innebunit pur si simplu tinerimea craioveana cu manelele lor! Nelu de la Craiova este insa cel mai tare. Iar motivul pentru care darâma efectiv topurile este faptul ca el stie când sa schimbe ritmul, când sa cânte lent, de dragoste, când s-o dea pe smecherie si când sa intervina cu lautareasca. Invitat de lumea buna a orasului – de la Dinel, pâna la vipuri ale caror nume nu vrea sa le dea in vileag – fiind chemat frecvent la posturile de televiziune locale care stiu atât de bine sa promoveze genul, filmând la cerere si bine platite videoclipuri pentru Taraf ori Etno, chemat la petreceri si nunti in Italia, Nelu de la Craiova este indiscutabil cel mai bun manelist din Banie. Iar pentru necunoscatori, succesul sau poate fi usor „socotit“ in ochelarii de firma, bratara si lantul de aur ori jeep-ul Kyron.
„Nu vreau sa ma laud, dar câstig bine“, spune, cu modestie, artistul si sopteste numai pentru urechile reporterului o suma care face pixul sa stea in loc. „Nu e bine sa afle lumea, ca zice «Ia uite, ma, si la asta, ce bani are!» Ma descurc! Pentru ca adevarul e ca manelele se vând bine!“, marturiseste artistul. Ba chiar explica fenomenul, mesajul pe care il transmite:
„Maneaua nu e ceva nascut, parerea mea. Lautareasca, da. Da’ maneaua e ceva nou, la moda, ca si un blug sau o firma de haine, de exemplu, care rezista. Manele au cântat prima data Gabi Lunca si Romica Puceanu, da’ mai pe lautareste. Dup-aia, Dan Armeanca din Bucuresti a dat-o pe stilul asta mai oriental. Maneaua transmite mai mult la chefuri, la joc cade mai bine, e ritmata, daca trece o masina si se aude din ea o manea, te face sa te ridici de pe scaun. E inspirata, adica toti manelistii, majoritatea, se inspira de la o melodie sârbeasca, arabeasca. Dar si româneasca, de exemplu, cum e «Mândra floare, trandafir», care e populara, dar e cântata si pe manele. E muzica frumoasa, cânta despre orice problema de viata, despre smecheri, dusmani, dragoste…“.
Sa traiascaaa maa-nea-ua, cicalaca-cichicea…!
Cât o sa reziste „genul“, e greu de spus chiar si pentru Nelu de la Craiova. Un lucru este cert: maneaua nu va muri curând, mai ales in orasul sau, unde fanii se nasc zi de zi!
„Stiu ca au fost injurate, da’ tocmai asta le face sa ia amploare. De exemplu, de ce cânta Daniela Gyorfi sau alte fete tinere, care nu s-au auzit pâna acum si apar la televizor cântând manele?! Când ma duc la petreceri, vad copii care abia au pornit pe piciore si dau din buric. Maneaua place la toata lumea! 50% din populatia Craiovei iubeste manelele! Oamenii cu studii au ramas cam putini, au lasat cartea si s-au apucat de afaceri. Ca sa faci afaceri trebuie sa fii smecher, iar maneaua e si de smecherie!“, explica Nelu de la Craiova cu o logica de nezdruncinat. Dupa care prezice cu tot atât de mare siguranta: „In aceste conditii, dupa cum sunt vremurile astea, cel putin zece ani de acum inainte maneaua va fi pe primul loc! Cel putin la Craiova!“.
Isi pune ochelarii de firma, zdranganeste cheile de la jeep. Trebuie sa plece, are o filmare pentru Etno, si se ocupa personal de alegerea locatiei. In week-end il mai asteapta doua nunti, deci nu mai are timp de interviu. Pe picior de plecare, isi face totusi vreme de o dedicatie speciala, improvizata pe loc – gratie geniului artistic – si insotita de „tidiu“:
„Faceti loc, faceti loc,
Gazeta-i pe primul loc!
Se aude peste hotare,
Gazeta e cea mai tare!…
Gazetaaaa, cicalaca-cichicea,
Cicalaca-cichicea,
Unicataaaa, cicalaca-cichicea,
Cicalaca-cichicea!…“.
