Copiii supradotaţi sunt lăsaţi în grija colegiilor de renume, după care îşi iau zborul spre universităţile din străinătate, care îi aşteaptă. Societatea noastră nu este pregătită pentru ei şi nu ştie să-şi aprecieze valorile.
Elevii olimpici din România nu sunt apreciaţi la ei acasă. Nici o instituţie doljeană nu i-a identificat, nu ştie câţi sunt, ce performanţe au sau cum îi cheamă. Sunt în responsabilitatea şcolilor şi a profesorilor, care în lipsa unei legislaţii adecvate îi ajută aşa cum pot.
O lege imposibil de aplicat
Pe hârtie, toate sunt bune şi frumoase. Există Legea nr. 17/2007 privind educaţia tinerilor supradotaţi, capabili de performanţă, care urmăreşte să promoveze şi să garanteze dreptul la o educaţie diferenţiată, creând un cadru legislativ şi tehnico-logistic pentru formarea de elite profesionale în toate domeniile de activitate. Legea prevede ca aceşti tineri să fie identificaţi, să li se asigure o educaţie de către profesori special pregătiţi, programe de mentoring, de direcţionare a eforturilor în relaţia
maestru-discipol, programe de tutoring, de îmbunătăţire a performanţelor personale prin lecţii suplimentare individualizate sub supravegherea şi monitorizarea unei persoane cu competenţă în domeniul selectat. Ar trebui înfiinţate centre locale de instruire diferenţiată, care să ofere asistenţă, îndrumare şi orienatre acestor tineri, dar şi programe speciale de studii. Legea însă nu poate fi aplicată pentru că nu există norme metodologice şi nici o instituţie nu se ocupă de aceşti copii.
Fără nume, fără număr
Li se mai oferă din când în când excursii gratuite, câte un curs de orientare în carieră şi o bursă de câteva zeci de lei, însă nimeni nu ştie câţi sunt. „Fiecare şcoală oferă pregătire pentru elevii cu performanţe. Sunt cercuri speciale pentru ei în cadrul şcolilor. Nu avem un număr exact al acestor elevi. Sunt mulţi, toţi cei care intră în competiţii“, a spus Luminiţa Popescu, inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj. Un elev capabil de performanţă nu trebuie să fie neapărat olimpic. Poate fi un elev obişnuit, care rămâne neidentificat într-o şcoală. „Nu ştim câţi copii supradotaţi avem. Nimeni nu stă să-i identifice. Sunt mulţi care obţin rezultate deosebite la olimpiadele internaţionale, dar sunt şi copii din clase obişnuite care au talent, inteligenţă peste medie şi pe care nu îi remarcă nimeni. Există o lege pentru ei, dar nu şi cadru metodologic. Ar trebui să ne mişcăm mai repede pentru că aceşti copii au de pierdut şi, în timp, îi pierdem şi noi pe ei“, a spus Marinela Dumitrescu, consilier şcolar de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) Dolj.
Faţă în faţă cu realitatea
În timp ce în alte ţări copiii supradotaţi sunt ajutaţi să îşi dezvolte talentul şi inteligenţa, la noi ei se pierd după terminarea liceului dacă nu pleacă în străinătate. Lumea reală aflată dincolo de porţile marilor colegii, de sutele de concursuri la care participă şi pe care le câştigă este mult prea dură pentru ei. Nu reuşesc să înfrunte corupţia din România. „Există o distanţă foarte mare între ei şi lume. Este un decalaj între dezvoltarea emoţională şi cea cognitivă. Din punct de vedere emoţional sunt cu doi ani în urmă faţă de tinerii de vârsta lor. De aceea, în celelalte ţări ei fac parte din programe speciale, li se oferă o educaţie diferită de când sunt mici până la terminarea facultăţii“, a explicat Marinela Dumitrescu.
Performanţă cu bani puţini
Se fac paşi mici pentru a ajunge la aceşti copii. Unele cadre didactice au fost pregătite ca să le asigure o educaţie potrivită, iar compania Casa Noastră le oferă burse substanţiale. „Nu toate şcolile au forţa financiară ca să îi sprijine pe aceşti copii. Au nevoie de pregătire la cel mai înalt nivel, au cheltuieli pentru cărţi, culegeri şi alte materiale didactice, pentru drumurile pe la diferite concursuri. Ar trebui să sensibilizăm companiile private pentru că ele ar fi cele mai interesate să îi păstreze. Dacă un copil ştie că i se oferă un salariu ca în alte state, atunci va rămâne în România. În aceste lamentaţii ale guvernanţilor, care nu ştiu să spună decât «nu sunt bani», copiii supradotaţi se pierd sau pleacă în străinătate“, a menţionat Carmen Ştefănescu, directoarea adjunctă a Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti“ din Craiova.
Colegiile craiovene, centre de excelenţă
O soluţie ar fi înfiinţarea de centre de excelenţă, aşa cum există în Iaşi, şi o lege care să le asigure dotări materiale şi bani în plus. „Se cheltuiesc bani cu copiii cu dizabilităţi, dar în atâţia ani, nimeni nu şi-a amintit de copiii supradotaţi. Singurele care îi racolează şi care investesc în ei sunt Colegiile «Carol I» şi «Fraţii Buzeşti», unde li se asigură un mediu bun. De la stat primesc diplome şi tricouri“, a spus Constantin Lungulescu, vicepreşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Dolj, filiala „Spiru Haret“.
„Au nevoie de pregătire la cel mai înalt nivel, au cheltuieli pentru cărţi, culegeri şi alte materiale didactice, pentru drumurile pe la diferite concursuri. În aceste lamentaţii ale guvernanţilor care nu ştiu să spună decât «nu sunt bani», copiii supradotaţi se pierd sau pleacă în străinătate“.
Carmen Ştefănescu, directoarea adjunctă a Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti“
