Tăriceanu şi Constantinescu au semnat protocolul fuziunii PNL-AP

Liderii PNL şi AP, Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Constantinescu, au semnat astăzi protocolul de fuziune prin absorbţie a celor două formaţiuni politice.
AP va obţine un singr post de vicepreşedinte în conducerea PNL, atribuit Smarandei Enache, şi un post de simplu membru în Biroul Politic Central al liberalilor ce va reveni lui Max Bădin. Alte nume cunoscute din AP sunt fostul consilier prezidenţial Zoe Petre şi Sorin Botez, care este, de altfel, unul dintre membrii fondatori ai PNL şi deputat al partidului la începutul anilor 90.
Partidul care va fi absorbit de PNL a fost constituit în 2003 de către fostul preşedinte Emil Constantinescu, care a revenit astfel în politică, după o perioadă de tăcere ce a urmat retragerii sale din cursa electorală pentru un nou mandat prezidenţial în 2000. Semnificativ sau nu, gestul de atunci al lui Contantinescu de a se retrage din cursă a fost determinat în bună măsură de şubrezirea Convenţiei Democrate prin decizia PNL-ului condus de Mircea Ionescu Quintus şi Valeriu Stoica de a ieşi din CDR şi de a participa singur în alegerile din 2000. În plină prăbuşire a CDR, după un mandat controversat, liberalii optau să meargă pe cont propriu în alegerile parlamentare şi prezidenţiale, avându-l drept candidat la preşedinţie pe Theodor Stolojan, în vreme ce CDR, al cărei pilon rămăsese PNŢCD şi UFD (formaţiune ce a fost şi ea absorbită de PNL, ulterior), a recurs la candidatura lui Mugur Isărescu, în locul lui Constantinescu. Divizarea dreptei a uşurat revenirea la putere a PDSR în 2000, însă ieşirea PNL din Convenţie a fost interpretată ca un gest salvator care a dus la intrarea liberalilor în Parlamentul de atunci, în timp ce PNŢCD a rămas în afara Legislativului, continuându-şi declinul.
Emil Constantinescu se va retrage de pe scena politică pentru că doreşte să se întoarcă în zona societăţii civile, al cărei produs a fost în anii 90. Graţie promovării sale de către Alianţa Civică, Emil Constantinescu a reuşit să-l învingă pe Ion Iliescu în 2000 şi să ajungă preşedintele României în perioada 1996-2000, după o altă tentativă eşuată.